Circul sosește fără veste”: cu această afirmație începe și (spoiler alert) se încheie una dintre cele mai pline de magie cărți pe care ne-a fost dat să le prezentăm în rubrica noastră, „Circul nopții”. Atunci când, în 2011, americanca Erin Morgenstern scria romanul său de debut pentru o competiție literară, nimeni nu se aștepta că povestea unui circ „al viselor” avea să devină un bestseller tradus în 37 de limbi și în curs de ecranizare la Lionsgate.

Suntem siguri însă că, la simpla lectură a sinopsisului cărții, vei realiza că „Circul nopții” aprinde scântei în orice imaginație. Atunci când doi magicieni fără vârstă decid să se mai înfrunte o dată prin intermediul unor pupili extrem de talentați, într-un joc ce nu are reguli și a cărui miză nu o cunoaștem, circul ia naștere ca fundal al competiției celor doi tineri. Antrenați din naștere, Celia și Marco se „duelează” fără a se cunoaște pentru aproape jumătate din carte, sfidând legile naturii și ale fizicii, iar ceea ce rezultă e magie pură pentru sufletul cititorului. În momentul în care fragilul echilibru al circului creat ca metodă de entertainment, dar în realitate arenă, amenință să fie distrus de dragostea celor doi, cartea devine mai mult decât operă fantastică, e minunat și irezistibil de sfâșietoare.

Un fan al „Circului nopții”, ce și-a exprimat părerea pe popularul site Goodreads, spunea că, dacă ar putea să facă schimb de vieți cu cineva, acela ar fi fiecare cititor care experimentează pentru prima dată magia cărții. Într-adevăr, dincolo de defectele sale, Cartea săptămânii noastre este genul de operă pe care îți dorești să o uiți de îndată ce ai citit-o pentru întâia dată, numai ca să o poți retrăi.

Și de la primele pagini, cartea pune stăpânire pe simțurile și pe sufletul tău cu o dibăcie pe care nu am fi bănuit-o la un autor de debut. Prima întâlnire dintre cei doi „vrăjitori”, cuvânt pe care îl folosim în lipsa altuia mai bun și pe care suntem siguri că nici Prospero Magicianul (pe numele său „real” Hector Bowen), nici Alexander (A.H sau, mai simplu, „bărbatul în costum cenușiu”), nu l-ar accepta, e la fel de misterioasă și de voalată precum vârsta sau identitatea lor. Nu vom afla niciodată cine sunt cu adevărat, care le este numele sau vârsta, dar nici nu trebuie, deoarece „Circul nopții” se hrănește, în mare parte, din mistere. Ceea ce știm e că cei doi sunt pe cale să se angreneze într-o nouă confruntare pe care Prospero o cere după ce tocmai a fost învins, dar mai ales după ce soarta îi aduce la ușă o fiică de 6 ani care poate sparge cești de ceai cu puterea minții. Confruntarea nu are reguli, posedă o miză neclară și se va desfășura pe o durată nedeterminată, fiind pecetluită printr-un inel magic care se imprimă în carnea participanților și care îi va împiedica să se gândească măcar să renunțe la competiție înainte de finalul său.

Curând, pe lângă fiica de 6 ani pe nume Celia, vom întâlni și al doilea participant, un băiat orfan ce-și va spune Marco. Principala diferență dintre cei doi vrăjitori experimentați se revelează acum prin modul de predare. Celia e instruită la nivel practic, învățată să repare, nu doar să strice, totul pe propria piele: tatăl său îi crestează frecvent buricele degetelor și îi rupe oasele pentru ca fata să se vindece. De partea cealaltă, metoda lui Alexander e mai puțin barbară, dar la fel de lipsită de sentimente: convins că nu există o predispoziție spre magie și că oricine poate învăța să manipuleze iluzii, își pune protejatul să citească, să viziteze orașe, și în general, să învețe pe dinafară vrăji pe care le redă prin simboluri antice și în desenul unui copac neobișnuit.

După pagini și pagini în care Celia și Marco învață, descoperim„arena” pe care se va desfășura competiția. Este vorba despre un circ unic, aflat în stadiu de proiect în mintea exoticului și briliantului M Chandresh Christophe Lefèvre, un iubitor de artă misterios, exorbitant de bogat și la fel de risipitor. Chandresh organizează cele mai spectaculoase dineuri din Londra, cu feluri de mâncare pline de imaginație, care, pe de o parte, îți vor lăsa gura apă (sperăm să nu citești „Circul nopții” la dietă), iar pe de alta îți vor anticipa cât de fantastică se anunță cartea. Cei mai dragi invitați la cinele simandicoase sunt și cei care i se vor alătura în realizarea miraculosului circ: o fostă balerină franțuzoaică cu ochi pentru modă, două gemene dotate cu spirit de observație și un simț uluitor al detaliului, un inginer strălucit și misteriosul A.H., Alexander cel cenușiu care își șterge constant numele și prezența din mintea celor pe care îi întâlnește. În momentul în care Marco se angajează ca asistent al lui Chandresh, iar Celia ca principala sa iluzionistă, circul și arena de luptă se deschid. Marco realizează cine e oponenta sa, dar Celia habar nu are. De aici începe o luptă care nu e conflict deschis, cât mai degrabă demonstrație de magie pură: Celia crează numere incredibile, în care iluziile sunt de fapt adevărate, iar Marco îi răspunde conturând un rug cu foc alb care alimentează puterea întregului circ.

De aici și până la Grădini de gheață cu flori și copaci reali, dar făcuți din zăpadă, un Copac în care atârni dorințe aprinse din năzuințele altora, un Carusel cu animale de hârtie și totuși vii, spectacolul dat de cei doi e magistral. Fără a se întâlni, mai degrabă completându-se decât confruntându-se, cei doi tineri magicieni nasc un circ fantastic, care apare și dispare după bunul plac, se deplasează prin farmece și provoacă adevărate obsesii, creând un cult în jurul său. În momentul în care proprietarii circului realizează că de 16 ani nu au îmbătrânit defel, iar gemenii cu părul de foc care se nasc în noaptea deschiderii circului sunt mai degrabă concepuți din magie decât din carne și oase, realizăm că avem în față mai mult decât o arenă, am pătruns într-un univers miniatural și supranatural ale cărui legi sunt rescrise constant de către Celia și Marco. Nu mai rămâne decât să se îndrăgostească și să realizeze că iubirea lor pune în amenințare fragilul echilibru al lumii pe care au creat-o confruntându-se, dar și viața tuturor celor care au fost atrași în acest vârtej. Și da, va curge sânge.

Dincolo de povestea cu iz de „Romeo și Julieta”, „Circul nopții” impresionează prin spectacolul său vizual. Te vei simți de multe ori ca și cum nu ai citi o carte, ci ai trăi visul cuiva, atât de spectaculoasă e imaginația lui Morgenstern. De la J.K.Rowling încoace o lume nu a fost mai spumoasă și mai bogată: de multe ori, „Circul nopții” e mai mult imagine decât poveste, dar detaliile corturilor, spectacolele acrobaților și mai ales demonstrațiile de magie ale celor doi competitori sunt atât de superb imaginate, încât nici că-ți mai pasă că nu înțelegi în ce constă jocul sau ce intenții au personajele sale.

Pentru o carte care se bazează atât pe mult pe propria frumusețe, e oarecum neașteptat că „Circul nopții” mai reușește să contureze și o intrigă destul de bine schițată. La prima vedere, Cartea săptămânii noastre pare un puzzle conceput din piese arătoase, care nu par însă să fie aranjate în ordinea potrivită. Autoarea se bazează pe o narațiune nonlineară, pe multiple perspective și pare să creeze inițial cel puțin două lumi aparent fără legătură, care vor intra însă curând în coeziune directă. Iar modul în care face relația să meargă echivalează, la nivel de narațiune, cu iepurele scos din joben, cu tot ceea ce are bun și rău acest gest.

Bineînțeles, nu putem uita de iubire. „Circul nopții” are iz de „Romeo și Julieta” și nu ne miră, dat fiind faptul că personajele sale principale sunt îndrăgostite de Shakespeare. Deși nu vei ajunge să suferi pentru Celia și Marco la fel de tare ca pentru îndrăgostiții Bardului, pasiunea e la fel de palpabilă, la fel de interzisă. Dar ce altceva ai putea spune despre doi magi cu puteri nelimitate, care, în loc să distrugă, își arată dragostea unul altuia prin acte superbe de magie?

La final, putem conchide că „Circul nopții” e una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată, și ne referim aici în mod special la extraordinarul imaginilor redate. Chiar dacă povestea încetinește pe alocuri sau se oprește, parcă fermecată ea însăși de propria-i atractivitate, îți garantăm că opera lui Morgenstern e un spectacol la care merită să participi, cu sau fără bilet.

Tu ce părere ai despre Cartea săptămânii noastre? Ai citit Circul nopții” de Erin Morgenstern? Va fi în curând ecranizată, așa că pregătește-te!