368 de pagini care reușesc să plimbe cititorul din 1581 până în prezent, înainte și înapoi, ca la un război de țesut din care iese, la final, pânza grea a unei vieți trăite de-a lungul mai multor secole.

Intriga romanului Cum să oprești timul nu se lasă descoperită greu, se dezvăluie încă din numele protagonistului: Tom Hazard. Ce termen să definească mai bine existența umană decât voia întâmplării, hazardul numit viață? Deși arată ca un bărbat de 41 de ani, Tom are peste 400 de ani, suferind de o boală care îl face să îmbătrânească extrem de greu și să își trăiască viața extrem de puțin.

După ce își pierde tatăl în război și este martor la uciderea mamei sale de către vânătorii de vrăjitoare din obscurii ani 1600, convinși că tinerețea veșnică a lui Tom se datorează unei vrăji, eroul nostru trece prin momente unice pe care, iată, trăiește suficient de mult să le povestească. Îl cunoaște pe Shakespeare, chiar împarte scena cu el datorită talentului muzical, călătorește cu legendarul James Cook și face conversație cu Scott Fitzgerald și Charlie Chaplin. Niciuna dintre aceste personalități nu îl marchează ca Rose, femeia pe care o iubește cât pentru 10 vieți și care îi dăruiește o fiică, Marion, care îi moștenește longevitatea, spre disperarea părinților.

Cum să oprești timpul deschide ferestre în timp, pe care cititorul trage cu ochiul la diferitele transformări ale protagonistului: Tom Hazard își părăsește familia, convins că altfel o salvează de tragicul destin al mamei sale, apoi acceptă propunerea lui Hendrich, un bărbat misterios care îi cunoaște secretul, de a face parte din Societatea Albatros, doar pentru a-și regăsi fiica pierdută.

Dincolo de succesiunea fascinantă a istoriei, de mirosurile și culorile atât de autentic descrise încât aproape că le simți dând paginile, morala se prefigurează clar: suntem la fel de vulnerabili la manipulare, indiferent de vârstă și de experiența de viață. Disperarea umană, tristețea nu se supun cronologiei, emoțiile rămân dureros de crude în ciuda acțiunii timpului.

Și, așa cum îți ia numai o clipă să mori, tot atât îți ia ca să trăiești. Închizi ochii și lași fiecare teamă inutilă să se risipească. Apoi, în această nouă stare, eliberat de spaimă, te întrebi: cine sunt eu?

Ce faci când ți se dau secole de viață, când trăiești istoria, nu o citești din cărți, ca toți ceilalți, „musculițe efemere”? Poți, oare, să trăiești veșnicia prezentului sau ajungi să te lași sfâșiat de pendularea între un trecut sufocant și un viitor incert? O întrebare valabilă și dacă nu ai 439 de ani.

P.S. Romanul va fi ecranizat, cu Benedict Cumberbatch în rolul lui Tom Hazard. Sperăm ca imaginea cinematografică să facă cinste imaginației autorului.