„În toiul iernii, aflam în sfârșit că port în mine o vară de neînvins”. Aceste cuvinte aparținând lui Albert Camus din „Întoarcere la Tipasa” servesc drept motto al ultimului roman scris de Isabel Allende, „Dincolo de iarnă. Scriitoarea de origine chiliană nu putea alege un motto mai inspirat, care să sintetizeze atât de concis mesajul romanului și să ne ofere nouă, cititorilor, mai multe teme de reflecție. „Dincolo de iarnă” este o carte care va aduce multă bucurie și optimism tuturor cititorilor care, din varii motive, s-au aflat prea multă vreme „cu inima în hibernare”. Este un roman în care Allende reușește să îmbine într-un mod uimitor, fără ca narațiunea să-și piardă din unitate, dragoste și mister, aventură, observații referitoare la situația migranților și descrieri ale realităților politice din unele țări sud-americane – totul redat cu excepționalul ei talent de povestitoare și cu mult umor.

Cartea îi este dedicată lui Roger Cukras, un avocat new-yorkez, fan al cărților ei, „pentru dragostea neașteptată” pe care scriitoarea a descoperit-o alături de el și care, după cum vor descoperi cititorii, este reflectată și în roman.

În pagina de mulțumiri, Allende mărturisește că ideea acestei cărți „s-a născut de Crăciunul anului 2015”, într-o casă din Brooklyn, unde se afla, la cafeaua de dimineață, împreună cu familia și prietenii. Încă din 1981, când scrisoarea către bunicul ei aflat pe moarte s-a transformat în romanul „Casa spiritelor”, Allende începe fiecare nou roman pe data de 8 ianuarie. Cum ziua aceasta se apropia, iar scriitoarea nu avea încă un subiect, cei prezenți la sărbătoarea Crăciunului au început să-i dea idei și astfel s-a conturat ideea cărții „Dincolo de iarnă”.

Cele trei personaje ale romanului sunt Richard Bowmaster, un profesor universitar singuratic, care pare să fi ales compania câtorva pisoi în locul celei a oamenilor. Richard este și proprietarul unei case vechi, impresionante, cu valoare de câteva milioane de dolari pe piață. Aici o va găzdui pe Lucia Maraz, o chiliancă trecută de prima (și chiar și de a doua) tinerețe, care a primit un contract de câteva luni la universitatea unde lucrează și Richard. Lucia, deși este o femeie care a fost greu încercată în țara natală, este, spre deosebire de Richard, o femeie plină de optimism și dragoste de viață, care și-ar fi dorit o nouă iubire în viața ei.

Printr-o ironie a sorții, în Brooklyn-ul înghețat și cuprins de viscol, Richard lovește mașina unei tinere – o guatemaleză, pe nume Evelyn Ortega. Într-o asemenea seară, totul poate părea un incident minor în trafic, dacă Evelyn, imigrantă ilegal și care lucrează la negru, nu ar descoperi în portbagajul mașinii cadavrul unei femei. Destinele celor trei se leagă ulterior într-un mod total neașteptat.

Prin incursiuni în trecut, Allende prezintă viețile celor trei personaje. Cutremurătoare sunt paginile în care scriitoarea surprinde atmosfera din Guatemala sau Chile, violențele de neimaginat datorate ciocnirilor politice sau dintre bandele mafiote, modul în care destine ale oamenilor nevinovați sunt schimbate pentru totdeauna. Cu toate acestea, tonalitatea narațiunii, centrată mai mult pe observația mentalităților și cea psihologică și detașarea autoarei fac ca aceste pagini să nu fie „înecate” în dramatism.

O metaforă interesantă, care deschide și închide circular romanul este cea a iernii, a inimii aflate în hibernare. Într-un fel sau altul, prin istoriile lor de viață, pline de drame sau chiar tragedii de toate tipurile, personajele cărții stau sub semnul acestui anotimp. Însă evoluția lor ne face să descoperim că fiecare poartă în el și „o vară de neînvins” – prilej de reflecție și pentru noi, cititorii: de câte ori, în cel mai aspru și înghețat anotimp al vieții, am încercat să descoperim mugurii unei noi primăveri?