Indiferent dacă între preferințele noastre literare nonficțiunea nu ocupă tocmai primele locuri, „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, semnată de istoricul israelian Yuval Noah Harari, este o carte care nu trebuie ratată. Cine a citit „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” știe exact la ce ne referim.

Yuval Noah Harari are darul de a prezenta istoria umanității – atât cea consemnată deja, cât și cea care va să vină – ca pe un film de acțiune. Stilul său alert și foarte vizual, la care se adaugă talentul de povestitor ne fac să nu ne dăm seama când parcurgem cele aproape 400 de pagini ale volumului. Însă, faptul că volumele istorice ale lui Harari se citesc exact ca beletristica nu reprezintă cea dintâi calitate a cărților sale. Alături de autorul israelian putem întreprinde o incredibilă călătorie printre idei, care mai de care mai provocatoare și originale. Istoria umanității, în linii mari, o cunoaștem cu toții. Însă, nu din perspectiva inedită din care ne-o prezintă Yuval Noah Harari.

Istoricul israelian a cunoscut un succes impresionant cu volumul „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, care a fost tradus în 45 de limbi. Iar „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului” vine să continue povestea despre trecutul, prezentul și viitorul omenirii, ai cărui germeni sunt înglobați chiar în momentul pe care-l trăim acum.

În deschiderea cărții „Homo Deus”, Yuval Noah Harari face o trecere în revistă a principalelor idei prezentate în „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” și totodată creionează drumul parcurs de umanitate și contextul în care se află omenirea în acest moment. Suntem la o nouă răscruce a evoluției noastre, iar oamenii nu se mai pot mulțumi cu ceea ce au obținut până în acest moment. Ca specie dominantă pe Pământ și singura capabilă să creadă în convenții abstracte (statul, cu ordinea sa socială sau religia, spre exemplu) și, în plus, să colaboreze în grupuri mari pentru interesul – mai mult sau mai puțin – comun, oamenii au reușit să depășească unele dintre marile provocări ale istoriei sale. Maladiile care decimau populația, foametea și războaiele la scară largă sunt fenomene care astăzi au un caracter restrâns. Așadar, gândul mereu cercetător al omului și dorința continuă de a accede pe treapta următoare a evoluției au trasat o nouă direcție. Noua religie care se profilează pare a fi chiar umanismul. Omul preferă să creadă în el însuși, iar principiul binelui derivă din binele individual, iar nu din dogme religioase. În secolul 21, se profilează din ce în ce mai acut dorința omului de imortalitate, putere absolută și fericire. Idealul Homo Deus pare a fi următorul pas pe treapta aspirațiilor umane.

Dar este acesta un deziderat lipsit de riscuri? Oare va reuși homo sapiens să țină situația sub control? Oamenii au renunțat la ideea de a mai da un sens vieții în schimbul puterii și controlului. Harari sugerează ca această putere poate conferi oamenilor în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat atribute divine – spre exemplu, capacitatea de a extinde mult durata vieții și chiar de a „fenta” moartea. Însă, în viziunea istoricului israelian toate acestea vin în schimbul unui preț. Harari atrage atenția că în prezent roboții și inteligența articficială încep să facă parte din ce în ce mai mult din realitatea cotidiană. Dar ce se va întâmpla dacă, la un moment dat, aceste inteligențe artificiale care pot ajunge să ne cunoască mai bine decât ne știm noi înșine vor prelua controlul? Aceasta este o temă de reflecție pentru fiecare cititor și poate subiectul unei noi cărți de Yuval Noah Harari, la fel de incitantă ca și aceasta.

Voi credeți că este posibil ca omenirea să urmeze acest curs?