„Înainte să te cunosc”, cartea semnată de Jojo Moyes, a devenit bestseller cu o forţă şi o rapiditate pe care subiectul, personajele şi modul în care au fost construite nu le-ar fi anticipat. La prima vedere, cartea săptămânii noastre nu ieşea cu nimic în evidenţă din marea de „love stories” lansate anual: se mai scriseseră romane de dragoste şi înainte, mai fuseseră autori care mizaseră pe cărţi emoţionante, dar puţini s-au bucurat, cel puţin în ultima perioadă, de succesul lui Moyes.

Ce a făcut povestea de iubire dintre Louisa Clark, o tânără de 26 de ani, cu o existenţă lipsită de ambiţii şi de perspective dintr-un orăşel micuţ britanic şi Will Traynor, un bărbat de 35 de ani cu avere, inteligenţă, statut social, dar tetraplegic, atât de magică? În rândurile de mai jos îţi vom prezenta motivele pentru careÎnainte să te cunosc este cartea săptămânii noastre, cea la care ne întoarcem azi, la început de 2018!

Dar, mai întâi, să vedem despre ce e vorba în bestseller-ul lui Jojo Moyes. Louisa Clark, eroina noastră, este o tânără de 26 ani, ale cărei ambiţii de a deveni designer vestimentar şi de a cunoaşte lumea s-au încheiat în adolescenţă, atunci când, dorind să se distreze, plină de încredere în lume, este abuzată de nişte turişti în oraşul ei. De atunci, Lou şi-a căutat confortul şi siguranţa în intimitatea propriei case, preferând jobul sigur din cafenea şi compania prietenului ei Patrick, antrenor personal, pe care nici măcar nu e foarte sigură că îl iubeşte. În plus, protagonista se simte inferioară surorii ei mai mică, Treena, considerată cea mai inteligentă din familie, o mamă singură care doreşte să îşi continue studiile. Cu o mamă casnică, care trebuie să aibă grijă de bunicul lor, un tată concediat şi o soră cu perspective înalte, Lou e singura care își întreţine familia. Iată tabloul unei vieţi normale, cu nimic diferite de cea a majorităţii dintre noi.

Totul se schimbă în momentul în care Lou e dată afară şi ea. Fără calificare profesională, fără studii şi abilităţi, singurul loc de muncă pe care îl găseşte e de îngrijitoare a unui bărbat tetraplegic.

Will Traynor e opusul ei, în toate privinţele. Aspru, amar, dur, intelectual, bărbatul a trăit o existenţă aventuroasă până la vârsta de 33 de ani, când şi-a pierdut uzul tuturor membrelor într-un accident de motocicletă. De la un bărbat de acţiune, om de afaceri influent, cu excursii în cele mai exotice locuri de pe pământ şi iubite glam cu picioare interminabile, a devenit un neputincios. Singura decizie care se mai află încă în sfera sa este aceea de a-şi pune capăt vieţii. A apelat la o organizaţie elveţiană, Dignitas, care se ocupă de acei oameni ce vor să se sinucidă în condiţii legale. Însă părinţii său i-au mai cerut 6 luni pentru a-l ajuta să îşi ducă la îndeplinire hotărârea.

Când o descoperă pe Lou, strălucitoare, veselă şi plină de viaţă, chiar dacă lipsită de calităţile necesare pentru a avea grijă de un bolnav, mama lui Will, Camilla, intuieşte că fata e singura care l-ar putea face să îşi schimbe decizia. Cu toate acestea, în cel mai pur spirit al romanelor de dragoste, la început, cei doi nu se plac câtuşi de puţin. Bărbatul nu suportă ideea de a avea un babysitter şi e determinat să îi facă viaţa un iad lui Lou, aceasta e uşor speriată de el. Mai disperată însă să aibă un job, înţelege că trebuie să îşi adune forţele şi să îi facă faţă, pentru că a rezista în preajma sa necesită coloană vertebrală.

Cu timpul, aşa cum te aştepţi de la un roman de dragoste, cei doi se apropie, iar momentul în care Lou, surprinzând o discuţie accidentală între Camilla şi sora lui Will, află de hotărârea lui Will de a muri, e crucial. Fata decide să facă tot posibilul pentru a-i dovedi că viaţa merită trăită, în orice condiţii ai fi, aşa că pune la cale un plan: cu călătorii, experienţe de care şi un tetraplegic s-ar putea bucura, cu toată fiinţa ei, caută să îl facă să se răzgândească.

Aşa cum te aştepţi din rândurile de mai sus, Înainte să te cunosc e un carusel de emoţii. Atât de tulburătoare e cartea, încât criticii de la The New York Times i-au exprimat cât se poate de bine conţinutul: „după ce am terminat de citit „Înainte să te cunosc”, nu am vrut să îi fac o recenzie, am vrut să o recitesc”. Într-adevăr, e dificil să te opui avalanşei de sentimente, iar romanul e genul de carte pe care cu greu îl poţi lăsa din mână.

Ajută foarte mult şi stilul lui Jojo Moyes. Intuind greutatea pe care o are subiectul său, autoarea britanică îşi curăţă stilul de efuziune, de prea multe figuri de stil şi îl menţine cât de simplu poate. Realizezi de la primele pagini că nu e genul de lectură care să îţi cerşească lacrimile, ci cel care construieşte cu inteligenţă emoţia. Cel care te invită mai degrabă să meditezi singur asupra valorilor tale, asupra propriei existenţe, nu să fii obsedat de viaţa personajelor. Cel în care dilemele morale sunt mai puternice decât melodrama sau tragedia închipuită.

Cartea săptămânii: „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes

Un alt motiv al succesului Înainte să te cunosc” este reprezentat de personaje. Ceea ce cucereşte de la început la protagoniştii Will şi Louisa este „rotunjimea” lor. Moyes nu a căutat nici pe departe să impună eroi perfecţi, protagonişti ideali. Fata nu e nici prea frumoasă, nici o intelectuală, iar bărbatul, deşi ar fi reprezentat în trecut un sex simbol, e un om cu dizabilităţi, amar, care nu se va vindeca niciodată, cel puţin nu din toate punctele de vedere. Iubirea lor nu s-a născut sub sorţi potrivnici, ea a devenit aşa, nu sunt forţe externe ca la Romeo şi Julieta, care să i se opună, e doar o situaţie dramatică, una în care te-ai putea regăsi şi tu, ca cititor, una care te forţează să te întrebi: „eu ce aş fi făcut în cazul lor”. Iar în momentul în care o lectură te implică cu o asemenea amploare, te-a câştigat deja.

Însă aspectul care delimitează în cele din urmăÎnainte să te cunosc de marea masă a romanelor de dragoste superficiale şi uşurele este profunzimea temelor abordate. Da, e vorba despre iubire, dar şi despre familie, despre viaţă, despre alegeri. Despre subiectul spinos al handicapului fizic, regăsit în Will, dar şi al celui emoţional, despre teamă şi lipsă de perspective, ca în cazul Louisei. Ce să mai spunem despre etica sinuciderii, despre divagaţiile pe tema valorii vieţii?

Aici e probabil cel mai spinos şi mai controversat punct al romanului. Sunt mulţi cei care au criticat punctul de vedere al protagonistului, acela că o viaţă în care nu te poţi bucura de toate posibilităţile e una irosită. Perspectiva fatalistă asupra cvadriplegiei e decimată de mulţi critici, dar există o distincţie pe care trebuie să o facem: nu cartea, nu autoarea, ci personajul ei afirmă astfel. Şi, în timp ce eşti liber să îl aprobi, să îl conteşti, să îl dispreţuieşti sau să îl admiri pe Will, nu poţi contesta faptul că Înainte să te cunosc nu forţează pe nimeni să îi adopte părerea. E un personaj bine conturat, dar nu unul perfect, nu unul care trebuie să aibă dreptate. Nu un erou, nici măcar un anti-erou.

Pentru umanitatea şi căldura ei, pentru tandreţea cu care tratează probleme atât de grave, noi am ales Înainte să te cunosc drept cartea săptămânii. Însă ideea pe care aceasta o îmbrăţişează cel mai puternic, că trebuie să ne depăşim zona de confort şi să trăim acum, cât putem cu toată fiinţa noastră, este cea care ne-a determinat să o citim de 1 ianuarie.

Tu ce părere ai? Ai cititÎnainte să te cunosc de Jojo Moyes? Dacă nu, eşti dispus să îţi începi noul an în compania ei? Te aşteptăm, ca întotdeauna, cu păreri şi comentarii!

SaveSave