Păşind pe urmele popularităţii „De veghe în lanul de secară”, „Jurnalul unui adolescent timid” se numără şi azi printre cele mai iubite opere ale literaturii Young Adult. Tineri din lumea întreagă afirmă că se identifică perfect cu experienţele ei, citate plutesc pe toate canelele de social media, primind milioane de aprecieri, dar şi adulţii se regăsesc în multe dintre ipostazele surprinse în carte. Cu alte cuvinte, alegerea noastră de la „Cartea săptămânii” este, fără urmă de îndoială, o carte iubită. Dar care sunt motivele pentru această dragoste nesecată din anii 90 încoace, într-o lume în care literatura YA e mai fecundă ca oricând?

Stephen Chobsky reprezintă una dintre acele personalităţi artistice polivalente, despre care te întrebi dacă există ceva ce nu ar putea face. A fost scenarist al hitului Beauty and the Beast, varianta cinematografică din 2017, dar şi regizor al Wonder, filmul cu Julia Roberts şi Owen Wilson care are la bază cartea cu acelaşi nume scrisă de R.J.Palacio. Chobsky nu s-a ţinut deoparte nici de televiziune, scriind pentru serialul Jericho, dar realizarea sa cea mai dragă rămâne Jurnalul unui adolescent timid, pe care l-a adus pe marile ecrane, în calitate de regizor şi scenarist, într-un film din 2012, cu Emma Watson, Ezra Miller şi Logan Lerman.

Cu un asemenea background în spate, rămâi cu siguranţă uşor perplex atunci când Chobsky ridică miza jocului şi povesteşte că a scris „The Perks of Being a Wallflower” (varianta în engleză a cărţii) în ultimii ani de liceu. Mai mult, autorul afirmă că la baza ficţiunii stau întâmplări din viaţa sa, că protagonistul Charlie e croit după chipul şi asemănarea sa, iar celelalte personaje sunt influenţate de oameni pe care i-a cunoscut. Nici nu e de mirare, în aceste condiţii, că prima şi cea mai importantă calitate a cărţii săptămânii noastre e autenticitatea.

Charlie e un adolescent timid în vârstă de 16 ani, care ne apare în primele pagini ale cărţii din perspectiva a două momente traumatizante. În primul rând, e marcat de faptul că cel mai bun prieten al său, Michael s-a sinucis. Această experienţă traumatizantă îi reaminteşte lui Charlie de un alt eveniment, moartea mătuşii sale Helen, pe când era doar un băieţel de 7 ani, chiar de aniversarea sa, în Ajunul Crăciunului. Iar suferinţa îi e dublată adolescentului de anxietatea primului an de liceu, ce reprezintă o adevărată teroare pentru un puşti timid.

Primele pagini ale cărţii sunt atât de firesc marcate de spaimele protagonistului, încât se scurg nesimţite printre degete. În acest moment, cititorul are parte fie de o revenire nostalgică la anii de liceu, fie de un moment de surpriză completă, o revelaţie de genul „deci nu mi se întâmplă doar mie”, dacă se află încă la vârsta fragedă a adolescenţei. Nu te grăbi să te consideri nelalocul tău însă, în cazul în care nu te-ai identificat niciodată cu elevul timid şi nepopular, deoarece „Jurnalul unui adolescent timid” e populat cu atât de multe personaje realiste, pline de profunzime, din care vei regăsi cu siguranţă unul cu care să vorbeşti acelaşi limbaj.

Iar Charlie are la rândul său parte de o surpriză. În loc să îşi petreacă primul an de liceu fugind de viaţă, aşa cum se aştepta, întâlneşte oameni proverbiali care îl vor ajuta să îşi descătuşeze potenţialul. În primul rând, e vorba de profesorul său de literatură, Bill, care îi intuieşte talentul şi îi oferă recomandări de cărţi pe care să le citească în afara programei şi la care să contribuie cu eseuri. Astfel, Charlie face cunoştinţă cu marile capodopere ale literaturii precum „Să ucizi o pasăre cântătoare”, „Marele Gatsby”, „De veghe în lanul de secară” sau „Străinul”, care îi devin pe rând favorite, deoarece un obicei al protagonistului este ca fiecare carte recent sfârşită să se instaleze pe locul întâi în preferinţele sale.

Dar mai importantă decât apropierea de Bill este întâlnirea cu Sam şi Patrick, doi fraţi vitregi aflaţi în ultimul an de liceu, care îl determină pe Charlie să renunţe la pasivitate, în mare măsură, şi să „participe”. Alături de ei, Charlie descoperă prietenia şi iubirea, dar şi drogurile, ţigările, alcoolul, propria sexualitate. Patrick e homosexual, ceea ce va contribui la iscarea unui conflict puternic spre finalul cărţii şi la dezvăluirea unei laturi a lui Charlie sugerate sumar la început, iar Sam va deveni fata de care se îndrăgosteşte, pe care o doreşte şi pe care ajunge să o iubească.

Dar „Jurnalul unui adolescent timid” e mai mult decât o sumă de experienţe cu care orice om aflat la această vârstă se poate identifica. Cu pleiada sa diversă de personaje (avem prototipul fetei populare, al timidului, al neînţelesului, firea artistică, fata ideală, nonconformiştii, timizii), cartea îţi va oferi ceva cu care te poţi identifica, dar şi ocazia de a te confrunta cu evenimente traumatizate, specifice existenţei umane. Publicată în 1999, cartea a reprezentat un şoc în literatura Young Adult pentru că, în loc să îşi coloreze conţinutul cu iubiri tandre şi aventuri nevinovate, aducea în ecuaţie probleme „grele” precum suicidul, molestarea sexuală a minorilor, abuzul, avortul, problemele de sănătatea mentală, consumul de droguri, viciile.

Chobsky nu a ezitat şi a îndreptat un deget vehement spre toate aceste aspecte ale adolescenţei pe care preferăm să le ascundem sub covor. Ceea ce a uimit însă este atitudinea sa; nu acuzatoare, nici melodramatică sau dură, ci aproape caldă, tandră, plină de candoare. Deşi nu minimizează nicio clipă experienţele narate şi nici impactul lor, „Jurnalul unui adolescent timid” rămâne o carte profund umană, luminoasă, în care prietena, dragostea, muzica, cărţile preferate, mentorii sau pur şi simplu acele clipe magice în care ne simţim „infiniţi” cântăresc mai mult decât depresia şi întunericul.

„Primim iubirea pe care credem că o merităm” : e unul dintre citatele semnificative ale cărţii. Multe dintre personajele lui Chobsky suferă de un complex de vinovăţie asumat sau nu, care le limitează puterea de a iubi sau de a se lăsa iubiţi. Însă majoritatea reuşesc să îşi învingă demonii, ţintind spre acea fericire reprezentată, simbolic, de fotografiile din trecut, în care cu toţii par împliniţi, radioşi. „Eu doar sper să-mi amintesc să le spun copiilor mei că sunt la fel de fericiţi cum arăt eu în pozele mele vechi. Şi sper ca ei să mă şi creadă” însumează perfect Charlie această eternă iluzie a trecutului glorios, prin comparaţie cu prezentul şi viitorul.

Însă, în cele din urmă, motivul pentru care „Jurnalul unui adolescent timid” e una dintre cele mai iubite cărţi ale tuturor timpurilor nu sunt nici experienţele traumatizante, nici accesibilitatea sa, nici personajele complexe, ci autenticitatea, stilul simplu şi sincer. Charlie nu pare un erou prefabricat pentru a emoţiona cititorii, modul în care se luptă cu depresia sau în care simte primii fiori ai iubirii e simplu, şi totuşi perfect evocat: nu te îndoieşti nicio clipă că personajul e „viu”. În aceeaşi măsură, modul inteligent în care Chobsky îşi construieşte personajul e edificator: sentimentele lui nu sunt dezvăluite direct, ci sugerate prin scenarii externe atent construite (de exemplu, căderea în depresie e simbolizată de mersul lui Charlie la mall şi de spectacolul trist pe care îl surprinde acolo). Magistral e şi felul în care limbajul şi stilul protagonistului, care se exprimă prin intermediul scrisorilor către un personaj ce rămâne anonim, evoluează pe parcursul romanului, dovedind că Charlie creşte, se maturizează o dată cu cititorul.

„Jurnalul unui adolescent timid” e o carte perfectă pentru a fi citită la anii fragezi, dar devine încă şi mai încărcată de semnificaţii atunci când e regăsită mai târziu. Iar acesta este, în cele din urmă, cel mai important motiv pentru care noi am transformat-o în „Cartea săptămânii”. Tu ai citit „Jurnalul unui adolescent timid”? Dacă da, ce impresie ţi-a produs?