Una dintre cele mai recente apariții de pe piața editorială, dar care ocupă deja un loc în topul celor mai bine vândute cărți ale autorilor români, din această toamnă este „În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități” a istoricului Lucian Boia. Lansat cu numai o lună înainte de sărbătoarea națională de la 1 decembrie și în ajunul centenarului Marii Uniri, volumul semnat de Lucian Boia pare să fi fost așteptat de cititorii amatori de dezbateri pe teme istorice (care se dovedesc a fi din ce în ce mai mulți). Însă, cărțile publicate de Lucian Boia au stârnit în ultima vreme și puternice controverse între cititori, dispute pro și contra ideilor susținute de istoric. Să ne amintim numai de volumul „De ce este România altfel?”, care a declanșat reacții violente pe de-o parte, aprecieri ale demitizării istoriei pe de altă parte. Modul în care Lucian Boia interpretează adevărul istoric se dovedește de fiecare dată unul extrem de original și provocator, iar aceasta este și sursa dezbaterilor aprinse care însoțesc fiecare nouă apariție pe piață a unei cărți semnate de Lucian Boia.

În același spirit, în volumul „În jurul Marii Uniri de la 1918” istoricul face o serie de afirmații despre care este convins că vor stârni „ceva indignare printre iubitorii de istorie mitologizată”. Printre acestea se află afirmația potrivit căreia Basarabia a avut o istorie distinctă față de celelalte ținuturi românești și chiar „Transilvania, piesa cea mai prețioasă a unității naționale, a avut timp de veacuri o altă istorie, mai legată, până la 1918, de a Ungariei decât de a celor două principate române”. Istoricul subliniază legăturile de tot felul dintre provinciile istorice românești, care, intensificându-se cu timpul, au dus la cristalizarea conștiinței naționale și la înfăptuirea statului național unitar. Ceea ce dorește să evidențieze Lucian Boia este procesul istoric de devenire a României Mari. „La ce mai e bună istoria dacă Dacia înseamnă deja România? Ca să nu mai spunem că e mai mare meritul de a face o țară decât de a o moșteni gata făcută!”. Istoricul demontează „mitologia unității românești” cu unele argumente rezonabile. Însă, poate nu ceea ce spune, ci cum spune este ceea ce irită sensibilitatea multora dintre cititori.

Momentul Marii Uniri este plasat de istoric în contextul evenimentelor efervescente din Europa anului 1918, fără de care, spune acesta, nu ar fi fost posibil. Soliditatea actului de construcție națională și legitimitatea lui au fost validate de istorie (până aici suntem toți de acord), însă Lucian Boia se angajează într-o dispută ideologică fățișă cu istoricii profesioniști (deși se pot simți vizați și simpli cititori de istorie) care conferă o aură mitologică visului realizării României „dodoloațe”. „Dintre construcțiile naționale înfăptuite la sfârșitul Primului Război Mondial, România s-a dovedit a fi cea mai solidă. (…) Un întreg secol de istorie i-a confirmat așadar unitatea. Și atunci, la ce servește să împingem conștiința unității până în timpurile cele mai vechi? Doar ca să nu fim credibili?”

Cartea lui Lucian Boia urmărește circumstanțele istorice ale destrămării imperiilor și formării statelor naționale, în 1918, un tablou complex al tuturor dificultăților cu care s-au confruntat diferitele națiuni din jur, nu numai România.  Lucian Boia își dorește să surprindă acel adevăr istoric „mai complex și mai nuanțat”, renunțându-se la „istoria simplificată și mitologizată”. În acest spirit, istoricul evidențiază circumstanțele politice care au dus la decizii dificile uneori. „Transilvania a fost preferată Basarabiei” afirmă Lucian Boia. Cu toate acestea, România este un caz fericit consideră istoricul îndemnând cititorii să compare situația în care s-a aflat și se află țara noastră în comparație cu multe dintre statele din jur. Situația minorităților și despre țări și frontiere sunt alte teme dezvoltate de Lucian Boia în volumul În jurul Marii Uniri de la 1918. Perspectiva critică a istoricului poate nu este cea mai comodă, însă ne obligă să privim adevărul istoric dintr-o perspectivă nouă și provocatoare totodată.

Voi ce părere aveți despre cărțile lui Lucian Boia?