Sofisticată, inteligentă, superb scrisă: iată numai câteva dintre cuvintele pe care criticii le repetă la nesfârșit la adresa romanului Young Adult al lui E.Lockhart. „Mincinoșii” a făcut furori încă de la lansarea sa, în 2014, și de atunci nu a încetat să farmece lumea publicisticii și fiecare cititor în parte. Cartea a primit premiul Goodreads pentru Best Young Adult Fiction și a fost inclusă pe lista celor mai bune opere ale anului de numeroase publicații.

Thrillerul ce are în centrul său personaje feminine care nu sunt ceea ce par a devenit extrem de popular în ultima perioadă, fiind reprezentat cu brio de două dintre cele mai de succes bestseller-uri: „Gone Girl” și „Fata din tren”. În cazul ambelor (și al multor alte romane apărute în ultimii ani, mai mult sau mai puțin cunoscute), premisa e similară: o fată, acea „girl” din construcția titlului, care de cele mai multe ori e de fapt o femeie trecută prin viață, devine protagonista unor întâmplări brutale, șocante, de care nu-și mai amintește sau pe care le tăinuiește cititorului. Este exact traseul pe care îl urmează și „Mincinoșii”, dar, spre lauda lui Lockhart, o face cu mai multă finețe decât ai fi crezut posibil de la un roman Young Adult.

Un alt plus al Cărții Săptămânii noastre este că, în ciuda faptului că prezintă întâmplări aparent neverosimile, baza thrillerului de azi, acestea sunt perfect explicabile în contextul acțiunii. Dacă multe dintre pățaniile din „Fata dispărută” sau „Fata din tren” sunt destul de…șubrede, mare parte din „Mincinoșii” trece cu brio acest text: personajele sunt atât de bine construite de autoare, încât susțin perfect, cu loialitate și tărie, chiar și cele mai șocante fapte. Cu alte cuvinte, înghițim orice gogoașă pe care ne-o vinde Lockhart, fără să comentăm.

Cadence e o adolescentă ce duce o viață aparent privilegiată. Face parte dintr-una dintre cele mai puternice și mai bogate familii, Sinclair, una dintre întruchipările visului american. Toți membrii clanului sunt blonzi, înalți, atletici, le place să facă sport în aer liber și nu eșuează niciodată. În fiecare vară, întreaga familie, formată din bunicii lui Cadence, mama sa și cele două surori ale acesteia, precum și toți nepoții, se reunesc pe plaja privată Beechwood, acolo unde trăiesc în case separate, toate pline de lux și eleganță sofisticată, întâlnindu-se pentru mese simandicoase ținute în casa bunicilor Harris și Tipper.

În centrul acestui nucleu se află „Mincinoșii”, respectiv eroina Cadence și verii săi Johnny și Mirren, cărora li se alătură Gat, prietenul „normal” al lui Johhny, de origine indiană, sărac și cu viziuni despre lume complet diferite de cele ale copiilor și adulților Sinclair.

Bine ați venit în minunata familie Sinclair. N-avem niciun criminal. N-avem niciun dependent. N-avem niciun ratat.”. Așa începe relatarea lui Cadence, în propoziții scurte, de sine stătătoare, pe care însă acțiunea romanului le va contrazice constant. În realitate, niciun Sinclair nu are parte de fericire, toți au cel puțin un secret de ascuns, iar orice membru care nu se conformează imposibilei etichete de „perfect” e ostracizat și dispare pentru totdeauna din conversații. Așa i se întâmplă tatălui lui Cadence, cel care își părăsește soția și fiica pentru „o altă femeie pe care o iubește mai mult”, dar și bunicii Tipper, al cărei unic păcat e acela că…a murit prea devreme.

În acest tablou rafinat, „intrusul” Gat este, după propria sa descriere, un fel de Heathcliff modern, o apariție revigorantă care scutură de praf Sinclairii și care se pregătește să farmece cea mai strălucitoare nestemată a clanului, „prima nepoată” Cadence. Între cei doi adolescenți se leagă o poveste de dragoste punctată de atingeri furate sub ochii adulților, de declarații scrijelite pe piele, desene pixelate și conversații filosofice schimbate la ceas de noapte într-un decor idilic. Firește, precum în cazul lui Catherine și al lui Heathcliff, dorința e reciprocă, fierbinte și atât de interzisă precum sunt pasiunile la vârsta adolescenței. Chiar și așa, Cadence nu poate fi sigură de nimic, aflând că Gat are o altă iubită la New York, departe de ea.

Conturat mai întâi pe plan sentimental, climatul incertitudinii devine însă tonalitatea prioritară a romanului atunci când, pe nepusă masă, Cadence merge să înoate singură, e prinsă de un curent, face hipotermie și se lovește la cap. Diagnosticul medicilor e traumatism cerebral, deși nimeni nu poate identifica pe vreo tomografie lovitura, iar urmările sunt dramatice. Cadence începe să sufere de amnezie, are migrene îngrozitoare, care o țin închisă în casă zile întregi, o fac să rateze anul școlar, să-și piardă prietenii și pasiunile. Mai mult, două veri e ținută departe de reședințele de vară ale familiei, iar când se întoarce nimic nu mai e la fel.

Din acest moment, cititorul realizează că ceva șocant s-a întâmplat sau este pe cale să se petreacă, dar cu greu poți dibui rana pulsândă. Marele merit al lui Lockhart este că reușește să contureze cu atât de multă migală o familie disfuncțională încât nimic nu mai pare ciudat. Nici bunicul, nici mătușile și nici restul Mincinoșilor nu vor să-i spună lui Cadence ce s-a petrecut în vara accidentului, pretextând că doctorii au convenit că e mai bine să-și amintească singură. Încet, încet, fata începe să pună cap la cap evenimentele, pe hoi de hârtie lipite deasupra patului pentru a-și stimula singură memoria, iar cititorul înțelege că deznodământul nu are cum să fie altfel decât sfâșietor.

Un thriller tensionat, superb scris și impecabil construit: iată cum sună cea mai bună descriere pe care o putem oferi „Mincinoșilor”. Lockhart te vrăjește cu proza ei artistică, amintind de stilul basmelor Fraților Grimm sau de „Regele Lear”. Lumea ei e magică, surprinsă în tușe artistice sub forma tablourilor cumpărate de la talentele locale protejate de clanul Sinclair, a puloverelor din cel mai pur cașmir purtate la grădinărit sau a bijuteriilor marca Tiffany. Sub acest melange rafinat, de înaltă societate, zac însă secrete, superficialitate și extrem de multă tristețe. În chip aproape magistral, Lockhart te determină să-ți pară rău de personajele sale bogate și privilegiate, punând accentul pe câteva dintre bolile societății moderne: goana după perfecțiune și materialismul.

Ambiguă, plină de suspans, captivantă, „Mincinoșii” e genul te carte în care te afunzi prea ușor, precum în apa care i-a curmat amintirile lui Cadence. E greu să o lași din mână și e extrem de tentant să devorezi pagină după pagină în căutarea indiciilor care să îți certifice teoriile. Avem un criminal în familie? Cineva a încercat să o ucidă pe Cadence? A fost acela Gat sau poate mama ori bunicul său? „Mincinoșii” te conduce cu dibăcie pe toate aceste rute sinuoase și vei descoperi că ești atât de fascinat încât vei uita de orice timp de câteva ore. Cartea nu e mare, dar e cu siguranță cel mai bun thriller pe care l-am descoperit de multă vreme încoace.

Tu ce părere ai despre „Mincinoșii” de E.Lockhart? Te tentează Cartea săptămânii noastre? Ai citit-o sau ai de gând să o citești?