Dacă trebuie să alegi între a fi corect și a fi bun, optează întotdeauna pentru bunătate: așa sună unul dintre principiile domnului Browne, profesorul de engleză al protagonistului din „Minunea”, Auggie. De ce am ales să deschidem cu aceste cuvinte recenzia noastră pentru Cartea săptămânii? Deoarece reflectă cel mai bine înțelepciunea plină de simplitate pe care o emană opera despre care vorbim azi.

R.J.Palacio e o graficiană americană de origine columbiană, care a venit cu ideea de a scrie romanul său de debut, „Wonder”, după ce copilul său a avut o reacție deplasată în momentul în care a văzut o fetiță de suferea de o diformitate facială, o afecțiune asemănătoare cu cea a lui Auggie. Palacio urma să descopere siderată că băiețelul ei izbucnea în lacrimi amare în fața bietei fete, iar încercarea sa de a-l îndepărta pentru a dezamorsa situația nu a făcut decât să o agraveze. Luând vina asupra sa și considerând că a greșit în educația copiilor, nepregătindu-i pentru acest tip de evenimente, viitoarea scriitoare își cerea iertare într-unul dintre cele mai briliante moduri: dând naștere unei cărți care va deveni rapid fenomen.

„Minunea” a făcut furori în topul de carte New York Times: publicată pe 14 februarie 2012, de ziua internațională a iubirii, Cartea săptămânii noastre a vândut nu mai puțin de 5 milioane de exemplare și a câștigat mai multe premii, printre care se numără Maine Student Book Award, Vermont’s Dorothy Canfield Fisher Children’s Book Award sau Mark Twain Award. De asemenea, titlul a fost ecranizat într-un film din 2017, în regia lui Stephen Chbosky (scriitor și regizor, autor al „Jurnalul unui adolescent timid”), cu Owen Wilson, Julia Roberts și Jacob Tremblay.

August „Auggie” Pullman e un băiețel de 10 ani cu preocupări cât se poate de normale pentru vârsta sa. Îi place să se joace cu mingea, să meargă pe bicicletă și să mănânce înghețată. Adoră „Războiul stelelor” și sărbătorea sa preferată e Halloween-ul. Are o soră pe nume Via și o cățelușă simpatică numită Daisy.

Ceea ce nu e deloc normal la Auggie e fața sa. Până la vârsta de 10 ani, a trecut deja prin 27 de operații, dintre care unele i-au lăsat cicatrici vizibile, dar care, chiar și așa, i-au îmbunătățit aspectul fizic. Onest, protagonistul mărturisește cititorilor că nu le va destăinui cum arată deoarece aspectul său e probabil „mai rău” decât orice și-ar fi putut imagina. Mai târziu descoperim, prin capitolul dedicat surorii sale Via, cum arată în realitate, dar e deja prea târziu: puștiul ne-a furat inima și nu mai e nimic care ne-ar putea speria sau oripila (deși descrierea e, cu siguranță, extrem de imaginativă, desprinsă din penelul creativ al unei graficiene).

Pentru Auggie nu mai există operații programate, cel puțin nu în perioada imediat următoare, ceea ce îi determină pe părinții săi să se gândească dacă nu ar fi cazul să îl trimită la școală. Educat la domiciliu din cauza problemelor de sănătate, copilul e întrebat dacă nu vrea să meargă într-o clasă adevărat, însă ceea ce simte e că e pus în fața faptului împlinit, mai ales după ce află că mama sa discutase deja cu directorul unei instituții din apropiere.

Așa cum se aștepta, zilele lui Auggie la școală sunt destul de dificile. Copiii îl evită, discută despre el atunci când cred că nu sunt văzuți sau îl șicanează cu răutate, cum este cazul lui Julian. Puștiul are doar doi prieteni: Summer, o fetiță frumoasă și altruistă care îl place pentru ceea ce e și Jack Will, un băiat popular, dar cu sufletul nobil. Orele de engleză, în care profesorul Browne, despre care ți-am vorbit mai sus, enunță principii, respectiv motto-uri pentru o viață frumoasă, reprezintă pentru Auggie o alinare și o pauză de la realitatea dură. Dar în momentul  în care află în mod accidental că și Jack își petrece timpul cu el doar pentru că a fost obligat de profesori, protagonistul nostru izbucnește în lacrimi pe care și cititorii le vor simți până în străfundul sufletului.

Wonder a luat cu asalt lumea literară, iar elogiile la adresa sa curg neîncetat. Ceea ce impresionează în primul rând la roman este franchețea sa uluitoare. „Minunea” e dulce-amară și nu caută să învelească nicio clipă realitatea dură în staniol auriu. Copiii sunt răutăcioși, nu există leac-minune la afecțiunea lui Auggie, trădările și dezamăgirile nu lipsesc. Cel mai elocvent exemplu în acest sens apare însă în secțiunea dedicată surorii lui Auggie, Via, cea neglijată de părinți „din cauza” problemelor fratelui său.

Din fericire, peste toate aceste inconveniente strălucește bunătatea și duioșia pe care „Minunea” o emană prin fiecare por. „Choose kind” e o mișcare în toate regula, izvorâtă din principiul profesorului Browne, pe care ți l-am enunțat în debutul recenziei noastre. Înainte de a fi o carte despre dizabilități și despre fenomenul de bullying (hărțuire), „Wonder” e o pildă minunată despre bunătate, prietenie, responsabilitate, despre atitudini pe care ar trebui să le adoptăm mai des în lumea contemporană.

Un alt atu magic al Cărții săptămânii noastre este faptul că ne inspiră cu personaje foarte bine conturate. Realiste, „din carne și oase”, acestea au calități remarcabile, dar și defecte pământeşti, însă ceea ce e extraordinar la ele e că reușesc să încline balanța în favoarea primelor. De la Via, sora care acceptă din copilărie că e natural să fie dată la o parte, deoarece prin oricâte neplăceri ar trece, soarta nu va fi niciodată la fel de rea cu ea cum a fost cu fratele său, până la Summer, fetița care preferă să stea alături de Auggie la prânz pentru a da o pildă de bunătate, cartea e plină de exemple numai bune pentru copii.

Și pentru adulți, deopotrivă. Deoarece „Minunea” , deși prevăzută inițial ca o carte pentru micuții cu vârste între 8 și 12 ani, reprezintă o lectură desăvârșită și pentru adulți. De la „Micul prinț” încoace nu am mai întâlnit o carte caracterizată de o asemenea universalitate, potrivită pentru cei mici și pentru cei mari. Tonul cald, simplitatea evocării, simpatia pe care Auggie nu are cum să nu ți-o inspire, nu din cauza suferinței sale, ci prin caracterul său, transformă opera noastră de azi într-o lecție pentru toate vârstele.

Nu în ultimul rând, te avertizăm că „Wonder” e o carte pe care nu o vei putea lăsa din mână. Cuvintele de laudă de pe copertă sunt prea sărace și nu vor putea cuprinde nicicum experiența pe care o vei trăi. Deoarece cartea, deși atât de „universală”, e extrem de personală. Ca un roller-coaster de emoții, ca un carusel ce se învârte amețitor și din care nu mai poți coborî, „Minunea” e acea operă ce nu te captivează cu acțiunea trepidantă, ci cu crâmpeiul de viață adevărată pe care îl prinde între paginile sale. Dacă ți se pare, într-o zi mohorâtă, că lumea nu mai merită o șansă, citește „Wonder” și te vei convinge că o greșeală să gândești astfel.

Tu ce părere ai despre „Cartea săptămânii” noastre? Ai citit „Minunea” de R.J. Palacio? Dacă nu, te-am determinat să o faci? Abia așteptăm să împărtășești cu noi părerea ta!