Unul dintre cele mai bine vândute romane ale anului în librăriile de la noi este „Monsieur Karenin” scris de autoarea de origine sârbă Vesna Goldsworthy. Atenția acordată acestei cărți nu ne miră, pentru că nu credem să existe vreun cititor care să reziste tentației de a afla ce s-a întâmplat peste ani cu fiul Annei Karenina. Vesna Goldsworthy își construiește romanul pornind de la această idee, ceea ce conferă din start cărții  mai multe atuuri. Anna Karenina a lui Tolstoi este unul dintre mai iubite personaje din literatura universală, iar prin romanul său, Vesna Goldsworthy oferă cititorilor posibilitatea unei perspective diferite a destinului celebrei eroine. Iar faptul că evenimente cruciale din viața Annei Karenina sunt rememorate chiar de fiul acesteia ne conferă senzația că avem privilegiul de a pătrunde în culisele unei povești atât de puternice încât pare să fi trecut granița ficțiunii.

Cu toate acestea, Anna Karenina reprezintă în romanul Vesnei Goldsworthy mai mult un simbol: în fiecare dintre noi poate exista un moment de cumpănă când trebuie să alegem calea pe care o vom urma – să fie cea a inimii sau cea a rațiunii? Să fie sacrificată pasiunea, cea care promite clipe de fericire intensă, chiar dacă trecătoare sau căsnicia, care conferă siguranță și un statut social stabil, cu toate că atmosfera ei poate fi adesea sufocantă?

Vesna Goldsworthy plasează acțiunea romanului „Monsieur Karenin” la Londra, în iarna anului 1947. Albertine Whitelaw, tânăra soție a lui Albert, un ofițer britanic pe care l-a cunoscut în Egipt, încearcă să se obișnuiască cu noua etapă din viața sa și cu țara în care avea să trăiască din acel moment.

Autoarea romanului nu insistă foarte mult asupra poveștii de dragoste dintre franțuzoaica Albertine și Albert. Știm doar că s-au cunoscut în timpul războiului, când ea era asistentă la infirmerie, iar el un tânăr și extrem de atrăgător combatant, care avea nevoie de îngrijire în urma unei răni. Sub soarele puternic al deșertului, în unduirea dunelor de nisip, iubirea dintre cei doi pare să fie protejată de o aură magică. Dar sosirea într-o Londră înghețată schimbă total situația. Albert are misiuni frecvente în Berlin, despre care nu poate da niciun fel de relații soției. Iar acestea par chiar mai apăsătoare decât cele din timpul războiului. Albertine este destul de stingheră în rolul de tânără soție, se plictisește destul de mult, până în momentul când acceptă o slujbă oarecum neobișnuită, aceea de companioană a unui nobil rus aflat de ani îndelungați în exil, monsieur Karenin, fiul celebrei Anna Karenina, care a inspirat romanul cu același nume al lui Tolstoi.

Albertine îi citește bătrânului conte sau poartă conversații în limba franceză cu acesta. Moartea soției lui Karenin, cu ani în urmă, a accentuat sentimentul de singurătate, iar fiul acestuia, Alex Carr (varianta englezească a numelui rus), s-a gândit că o campanie de genul celei oferite de Albertine e exact ce îi trebuie contelui.

Între Albertine și Karenin se stabilește o relație puternică, iar curând, lectura paginilor romanelor este înlocuită cu povestea fascinantă a vieții contelui. Figura Annei Karenina este mereu prezentă în roman, atât prin istorisirile fiului său, cât și printr-o ecranizare a celebrei cărți, care urmează să fie realizată la Londra. Pentru rolurile principale sunt aleși actorii Vivien Leigh și Laurence Olivier. Bineînțeles, bătrânul conte este consultant pe platourile de filmare, iar Albertine îl însoțește.

Este interesantă ideea scriitoarei de a duce mai departe istoria Annei Karenina prin povestea fiului său, apoi de a o vedea reflectată într-o altă formă de artă, cinematografia, pentru ca, până la urmă să o concentreze la nivelul unui simbol. Aceasta pentru că există în roman și o poveste de dragoste și un triunghi amoros. Dar cititorii vor descoperi dacă și în acest caz există sau nu similitudini cu romanul autorului rus.

Vouă v-ar plăcea să citiți această carte?