Despre Domenico Starnone s-a spus că este scriitorul care se ascunde în spatele pseudonimului Elena Ferrante. Mărturisim, la începutul lecturii, am căutat și noi asemănări cu stilul celebrei scriitoare italiene, până când cartea ne-a absorbit total și ne-a făcut indiferenți la acest aspect. Mai important a fost că am citit un roman cu o structură ingenioasă, o poveste care poate pune pe gânduri orice cititor.

Dacă am spune că „Noduri” este povestea unei familii, am omite aspecte importante ale cărții. Domenico Starnone pătrunde în viața unei familii obișnuite ca să răspundă unor întrebări care frământă multe cupluri cu ani buni în spate: „Oare a fost iubire cu adevărat?,Când am realizat că, în spatele chipului de care m-am îndrăgostit, este o persoană străină?”. Prin romanul său, Domenico Starnone ne face să ne întrebăm în ce măsură comunicăm real cu cele mai apropiate persoane, soția, copiii. Poți fi un străin în mijlocul propriei familii?

Am apreciat modul în care scriitorul și-a structurat romanul. Acesta începe cu o scrisoare a Vandei, o femeie tânără, puțin trecută de 30 de ani, către soțul ei, Aldo Minori, care a părăsit-o oferindu-i mai mult explicații filozofice ale gestului său. Cei doi au împreună doi copii, Sandro și Anna. Fiul cel mare nu a împlinit 10 ani, iar Anna este cu patru ani mai mică.

În scrisorile către Aldo, percepem întreaga suferință a Vandei, cât este de rănită și disperată. Recurge la un moment dat la un gest extrem – Aldo, nici chiar în acest caz nu-i răspunde niciun cuvânt. Este la mijloc o altă femeie, Lidia, descoperă Vanda, ceea ce-i aduce umilințe în plus.

Scriitorul ne poartă apoi peste decenii. Aldo și Vanda sunt trecuți de 70 de ani și tocmai intenționează să plece o săptămână la mare. Starnone ne oferă inițial o radiografie a vieții lor împreună, pe care o ghicim din mici gesturi cotidiene, din cuvintele pe care și le adresează, din tonul vocilor lor. Vanda își părăsește cu greu vila somptuoasă în care locuiesc, cu vedere la Tibru și pe motanul familiei, Labes, al cărui nume – spune Aldo – înseamnă în latină „animal”. La întoarcere, au o surpriză neplăcută: apartamentul este devastat, iar Labes, favoritul Vandei, a dispărut.

Acest episod îl face pe Aldo să rememoreze toată viața familiei, anii petrecuți împreună. Aflăm povestea din punctul lui de vedere. Evenimentul care declanșează acest lucru este descoperirea scrisorilor Vandei, pe care Aldo le citește pentru prima dată. Peste aproape patru decenii, prin confesiunea lui Aldo aflăm motivele reale pentru care și-a părăsit familia, modul cum și-a privit soția, copiii, dar și pe Lucia, marea sa iubire. Casa devastată scoate la lumină viețile ascunse ale tuturor, gândurile reale, cuvintele nespuse. În cazul Vandei, ce o face să-și dezvăluie sentimentele este o descoperire neplăcută: Labes, numele motanului, nu înseamnă animal, ci cu totul altceva, care descrie perfect destinul familiei.

Ca și când autorul dorește să de-a cuvântul fiecărei „părți vătămate”, Sandro și Anna spun povestea familiei din perspectiva lor. Situația pe care o trăiesc în prezent, are rădăcini puternice în trecut, iar cei doi, ajunși deja la peste patru decenii de viață, încă încearcă să scape – ca niște musculițe prinse într-o pânză de păianjen.

Să nu ne gândim că ne vom plictisi citind povestea unei familii spusă din trei perspective. Fiecare este atât de diferită încât ajungi să-ți spui: „Da, există pe lume războaie, cataclisme naturale. Dar iată, sunt familii care trăiesc ca într-un teatru de război în propria casă, iar în afara ei pot părea oameni de succes, amabili, simpatici, cu o căsnicie bună și copii realizați.

Ne-am pregătit „să dăm cu piatra” într-un personaj sau altul, să căutăm vinovatul. Dar după ce am ascultat poveștile tuturor, ne-a fost greu să mai facem asta. Compromisurile unul după altul, teama, lipsa unui sistem propriu de valori rup punțile de comunicare. Acestea pot fi înnodate, dar oamenii rămân la fel, pentru că, vorba lui Marin Preda (care-l citează pe Apostolul Pavel), „dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

Vouă v-ar plăcea să citiți cartea?