Thrillerul psihologic este, fără îndoială, mai ales în urma succesului uriaș înregistrat de cărți precum „Fata dispărută” și „Fata din tren”, cel mai popular gen literar al prezentului. Ne place să sondăm adânc în intimitatea unui cămin, să privim prin crăpătura vizorului în viața domestică și să surprinde secrete întunecate, ascunse cu grijă. Caracterizat printr-o analiză fină a psihologiei personajelor, bazându-se adesea pe povestirea plină de subterfugii a unui narator necreditabil și șocându-ne cu dezvăluiri incredibile în punctul culminant, thrillerele psihologice par să urmărească cu loialitate același traseu, inovând pe aici, pe acolo. Între aceste granițe mai mult sau mai puțin precis trasate se înscrie și Cartea săptămânii noastre, „Pacienta tăcută” de Alex Michaelides. Una dintre cele mai așteptate și mai apreciate cărți din 2019, acest titlu a fost descris drept un thriller inteligent, magistral alcătuit și întunecat, dar se ridică oare la înălțimea așteptărilor?

O altă trăsătură care pare să devină comună thrillerelor psihologice este reprezentantă de faptul că, cel mai adesea, sunt debuturi de autor. Precum Gillian Flynn (care a debutat cu Sharp Objects) și, mai recent, A.J. Finn și al său „Femeia de la fereastră”, și Michaelides pune pentru prima dată penița pe hârtie pentru a scrie „Pacienta tăcută”. Și, asemănător numelor de mai sus, bestsellerul său are deja asigurată o adaptare cinematografică, lucru relativ normal dat fiind faptul că autorul s-a remarcat mai întâi ca scenarist.

Dacă cele mai mari succese din galeria thrillerelor psihologice aveau în centru și uneori chiar și în titlu o fată sau o femeie, „Pacienta tăcută” joacă pe două fronturi. Cartea ne dăruiește și ea atât de necesara și de chinuita protagonistă de sex feminin, misterioasă și fascinantă, dar de data aceasta enigma e încă și mai profundă deoarece Alicia Berenson nu mai vorbește. Internată în prezentul narațiunii la azilul psihiatric de maximă siguranță The Grove, Berenson a scandalizat întreaga opinie publică când și-a împușcat soțul de șase ori și nu a mai scos niciun cuvânt de atunci, lăsând drept mărturie doar un tablou plin de simbolism artistic pe care îl numește Alcesta, după un vechi mit grecesc. Aparent fericită într-o căsnicie perfectă, un artist împlinit și promițător, căsătorită cu un fotograf de modă celebru, frumoasă și curtată, Alicia pare să le aibă pe toate, până ce nu mai are nimic.

În paralel cu ea, Theo Faber, naratorul nostru, este un psihoterapeut cu un trecut tulbure care își părăsește postul călduț și ofertant pentru a se angaja la The Grove și a avea astfel ocazia de a o trata pe Alicia. Ceea ce pare a fi la început misiunea nobilă a unui profesionist ce își dorește să ajute o minte rătăcită se transformă curând în obsesie: acuzat de colegi că a fost sedus de pacienta sa, Theo depășește cu seninătate limitele implicării profesionale și începe să discute cu membrii apropiați ai familiei Aliciei, sperând că astfel va descoperi acel factor perturbator care i-a cauzat căderea emoțională. O va face pe Alicia să vorbească și, mai important, va afla Theo care este motivul pentru care o femeie nonviolentă, iubită și îndrăgostită își ucide cu violență soțul aparent perfect? Dacă ai mai citit până acum thrillere psihologice, știi că da, și mai știi că răspunsurile la întrebările de mai sus te vor da peste cap.

Principala calitate a „Pacientei tăcute” trebuie să fie fascinația pe care o exercită asupra cititorului. Dacă ești fan al genului și dacă te captivează actul de a sonda în adâncurile unei personalități și revelarea secretelor șocante strat cu strat, atunci cartea aceasta va arde urme adânci în sufletul tău. Ai grijă când te apuci de ea, deoarece este posibil să te coste o noapte de nesomn. Michaelides este maestru la a ne ține lipiți de pagini, tentându-ne cu capitole scurte (e atât de ușor să îți mai spui „încă unul”), inteligent concepute astfel încât să se încheie cât mai ațâțător. La fel de înțelept aleasă este și întinderea cărții: cele 368 de pagini nu sunt nici prea multe, nici prea puține, și nu am putea spune că am mai fi așteptat încă ceva de la autor, sau că, dimpotrivă, am fi eliminat ceva din ce ne-a dăruit.

Însă motivul cel mai important pentru care „Pacienta tăcută” și-a atras un număr atât de mare de fani este revelația din final. Chiar dacă ai o experiență consistentă cu thrillerele psihologice și reușești să anticipezi punctul culminant, tot va reprezenta o plăcere măiastra desfășurare de forțe pusă în scenă de Michaelides, finețea cu care firul naratorial se întinde, tremură, se întoarce în loc, făcându-ne captivi ai vrăjii sale.

Ajungem acum la ultimul motiv pentru care îți recomandăm să citești Cartea săptămânii noastre: „Pacienta tăcută” e mai mult decât un thriller. Michaelides are grijă să insereze elemente mult mai profunde, să realizeze o radiografie onestă a personalităților și să acorde atenție și compoziției literare. Vocile personajelor sunt distincte, existând o diferență netă între tonalitatea pasajelor extrase din jurnalul Aliciei Berenson și cea din capitolele lui Theo Faber. De asemenea, narațiunea e îmbogățită de puternica simbolistică a artei și de mitul grec al Alcestei, dovedind că avem parte de o carte mult mai sofisticată decât părea la prima vedere. Poate vei înțelege cel mai bine farmecul pe care îl presupune „Pacienta tăcută” atunci când îți vom spune că, dacă majoritatea thrillerelor psihologice nu mai stârnesc nicio atracție după dezvăluirea misterului, precum o cochilie deposedată de perla sa cea prețioasă, cu totul altfel stau lucrurile cu romanul nostru, pe care abia așteptăm să îl recitim.

Există și defecte ale „Pacientei tăcute”? Firește! Dacă te încântă peste măsură thrillerele doldora de acțiune, e posibil ca pasul cărții să ți se pară mult prea lent și să fii tentat să o abandonezi. Dacă te vei înarma însă cu răbdare, putem să îți garantăm că până și cele mai nesemnificative dintre scene au ponderea lor esențială în deznodământ și că atunci când toate piesele puzzle-ului se vor reforma într-o construcție meșteșugită, vei fi impresionat!

Tu ce părere ai despre Cartea săptămânii noastre? Ai de gând să citești „Pacienta tăcută” de Alex Michaelides, sau ai făcut-o deja? Dacă da, se numără printre favoritele tale?