Cu atât de mulți iubitori de carte afirmând că trilogia „Făpturile văzduhului” e cea mai bună serie fantasy Young Adult a ultimilor ani, cu sequel-ul „Regele malefic” intrat în clasamentul Goodreads al celor mai apreciate cărți din acest an și cu ultimul titlu, „Queen of Nothing” pe lista celor mai așteptate ale toamnei, nu puteam să nu îți prezentăm la Cartea săptămânii una dintre cele mai apreciate opere ale ultimilor ani, „Prințul nemilos”.

Publicată în 2018, cartea lua cu asalt lumea publicisticii Young Adult invitându-ne în regatul nemilos și sfâșietor de fascinant al zânelor tocmai când părea că distopiile sunt gata să își impună punctul de vedere. Cunoscută mai ales pentru seria „Cronicile Spiderwick”, Holly Black demonstra însă că fantasticul nu a murit și ne făcea dependenți de una dintre cele mai complexe și mai complicate reprezentante ale acestui gen, „Prințul nemilos”.

Poate că se bazează pe bogatele mitologii ale zânelor și pe poveștile pline de tâlc care ne colorau visele în copilărie, dar Cartea săptămânii noastre nu e nici pe departe basm. Personajele sale nu sunt eroi țesuți din fantezia populară aflată în căutarea unui salvator, ci mai degrabă antieroi, caractere complexe, pășind cu grație pe granița gri a moralității. În cartea lui Holly Black, zânele sunt oricum, numai drăguțe nu: frumoase, crude, nemuritoare, supuse predestinării de a rosti mereu adevărul și numai adevărul, dar în același timp mai înșelătoare și mai manipulatoare chiar și decât protagoniștii din „Urzeala tronurilor”. O asemenea frescă te așteaptă în Cartea săptămânii noastre, și foarte greu te vei opune fascinației sale.

Respectându-și promisiunea de a ne demonstra că nu avem de-a face cu un clasic Young Adult, ci cu altceva, ceva proaspăt și nou, încă de la primele rânduri, „Prințul nemilos” se deschide cu imaginea protagonistelor sale, gemenele Jude și Taryn Duarte și Vivi, sora lor mai mare. Abia niște copile, fetele trăiesc lipsite de griji alături de părinții lor, fără să realizeze că urechile alungite și ochii de pisică ai lui Vivi sunt ceva diferit și periculos. Neștiința le e însă rapid curmată atunci când casa le e invadată de un personaj de poveste, o zână-general sângeroasă, pe nume Madoc, fostul soț de care mama lor umană fugise. Înspăimântătoarea ființă supranaturală le ucide cu sânge rece părinții, dar, trăind după un cod al onoarei strict, consideră că fiecare copil al soției sale e propria sa responsabilitate și le va duce pe toate cele trei fete, fiica sa naturală Vivi și gemele străine, în propria casă, în Regatul Zânelor din Elfhame, acolo unde le crește pe toate ca și cum i-ar fi aparținând.

Fiecare dintre fete va reacționa diferit și atât de natural în propriul fel la acest context extraordinar. Pentru Vivi, deși singura nemuritoare, singura înzestrată cu sânge magic, casa cea nouă e străină, așa că se va revolta continuu, căutând cu orice preț să se întoarcă în lumea muritorilor. Taryn va îmbrățișa maleabilitatea, devenind o tânără frumoasă care visează că dragostea și un soț zână o vor feri de pericole. Iar protagonista Jude rezistă prin forță, prin putere și printr-o ambiție care te va înflăcăra și pe tine, simplu cititor.

Chinuită încă din copilărie de zânele crude, tratată ca un bun perisabil, fiindu-i amintite constant mortalitatea și slăbiciunea, Jude învață să se lupte alături de tatăl de împrumut, pe care îl iubește și îl urăște în același timp. Aceleași sentimente i le trezește și Elhfame, regatul populat cu animale fantastice, cu ființe supranaturale periculoase, cu zâne frumoase și crude. Iar cel mai cel dintre toți este Cardan, cel mai tânăr prinț, copilul ignorat și abuzat al unui rege atotputernic.

Dacă nu pot fi egala lor, atunci vreau să devin mai bună ca ei. Dacă nu îi pot face să mă iubească, atunci le voi sădi teama în inimă. Când realizează că visul său, de a deveni un cavaler puternic al regatului, e aproape imposibil, Jude decide să nu mai accepte cu capul plecat cruzimea și abuzurile lui Cardan și ale prietenilor săi și începe să riposteze. Nici nu și-ar fi putut alege un moment mai bun: Înaltul Rege conduce deja de secole și, deși e nemuritor, decide să se retragă și să lase unul dintre copiii săi să guverneze. În lumea imaginată de Holly Black coroana e magică și nu poate fi așezată pe capul conducătorului decât de un membru al familiei. Iar favoritul pare a fi Prințul Dain, cel mai înțelept, cel care observă primul rebeliunea lui Jude și care o alege să îi fie spion, integrând-o în Curtea Umbrelor, acolo unde fata învață arta asasinatului, a spionajului și a furtului, a mașinațiilor politice și unde ambiția sa crește și crește, udată continuu de dorința de putere.

S-au mai scris epopei despre zâne și deși „Prințul nemilos” excelează din acest punct de vedere, talentul lui Holly Black asigurând o scriitură superbă, una care curge precum ritmul unei balade tragice, punctul forte al cărții rămân personajele. Jude Duarte este una dintre cele mai puternice protagoniste ale unei lumi Young Adult care a abundat, de la Hermione Granger încoace, în fete deștepte și ambițioase. Însă autoarea dă dovadă de penel de geniu atunci când își schițează personajul deoarece se teme cu înțelepciune de capcana perfecțiunii. Jude e puternică și rezistentă, dar îi este continuu teamă, joacă cele mai mari jocuri ale puterii conștientă că ar putea pierde oricând. Antieroul Cardan e crud, violent și abuziv, dar, cu toate acestea, odată ce îi afli povestea ajungi să îl înțelegi, fără ca toleranța ta să-i spele într-un fel păcatele. De la „Urzeala tronurilor” încoace nu am mai descoperit personaje ambigue moral atât de bine scrise, atât de complexe, situații contradictorii atât de…umane. Dacă o carte Young Adult are curajul de a debuta cu un asasinat al părinților în fața ochilor copiilor și continuă apoi cu îndrăzneala supremă de a ni le prezenta pe aceleași copile în ipostaza de fiice care ajung să respecte și să iubească ucigașul, e clar că avem parte de o lectură scăldată în cele mai complicate emoții.

Iar „Prințul nemilos” este un roller coaster și din punct de vedere al răsturnărilor de situație. Pe majoritatea nu le intuiești, iar câteva te vor lăsa cu gura căscată. Până la urmă, avem de-a face cu un roman în care numai două personaje pot să mintă (zânele sunt incapabile să spună altceva decât adevărul, dar câte adevăruri nu pot coexista?), dar cu toate acestea trădările abundă la tot pasul. Va trebui să fii atent la fiecare cuvânt, la fiecare replică, deoarece aici vorbele înțeapă precum pumnalele, iar Holly Black este regina răstălmăcirilor.

Pentru că trebuia să ajungem și aici, îți garantăm că fantezia e mai bogată ca niciodată. Descrierile, fie cele ale locurilor, fie ale personajelor, sunt atât de vii încât lumea înconjurătoare pălește prin contrast. Singura „slăbăciune” a romanului este aceea că Black își tratează de multe ori cititorii ca pe experți ai lumii sale: într-adevăr, „Prințul nemilos” este construită în același univers cu poveștile Modern Faerie Tales, aparținând aceleiași autoare, și reia personaje din cadrul acestora. Dacă ești însă străin de opera americancei și nu ai nimic în comun cu mitologia zânelor, e posibil ca la un moment dat să te pierzi printre zâne maestre în urzeli politice, printre Curți Seelie și Unseelie, printre regine ale apelor și regi ai uscatului, dar îți garantăm că viața printre ei va fi tumultuoasă și fabuloasă.

Dacă așteptai acea serie care să te zguduie și ești iubitor de literatură fantasy, atunci trebuie neapărat să descoperi „Prințul nemilos”. Cartea este urmată de „Regele malefic”, iar în noiembrie fanii așteaptă cu sufletul la gură ultimul titlu al seriei, Queen of Nothing.

Tu ai citit „Prințul nemilos” de Holly Black? Abia așteptăm să aflăm ce părere ți-a făcut și ce ai simțit față de acel final!