Vestea că operele din seria Grisha ale lui Leigh Bardugo vor fi transformate în serial i-a încântat pe fanii acesteia și a luat cu asalt lumea publicisticii. Mai ales pentru cei nefamiliari cu titlurile americancei, faptul că noi cărți Young Adult luau drumul înaintașelor serii deja celebre „Harry Potter”, „Amurg”, „Jocurile foamei” sau „Instrumente mortale” (la rândul său serial pe Netflix) incita curiozitatea și reda speranța în titlurile fantasy dedicate tinerilor, aflate într-un con de umbră în ultima perioadă. Ce are atât de special trilogia Grisha sau seria „Banda ciorilor” încât să incite atenția producătorilor cu mii de proiecte la îndemână? Îți spunem în rândurile de mai jos, acolo unde îți explicăm și de ce am ales „Regatul umbrelor”, prima parte din trilogia Grisha, drept Cartea săptămânii noastre.

Tsarpunk” (o traducere aproximativă ar fi „țari și punk”): așa și-a rezumat Leigh Bardugo opera. Explicând mai departe, scriitoarea își argumenta alegerea: „o fantezie care se inspiră din estetica, cultura, politicile și structura socială a Rusiei secolului XIX”. Sună incitant și deosebit de ceea ce citești în fantasy-urile obișnuite pentru tineri? Cu siguranță!

În ceea ce privește subiectul, „Regatul umbrelor” nu se dezice prea tare de moștenirea sa Young Adult, sau cel puțin nu în prima parte a cărții. Suntem invitați să pătrundem în Ravka, o țară asemănătoare în limbaj, organizare a societății și cultură cu o Rusie în care a pătruns fantasticul. Măcinată de conflicte, Ravka e despărțită de restul lumii de Falie sau de Nemare, așa cum i se mai spune, un teritoriu acoperit în întregime de întuneric și populat cu bestii înaripate care adoră să se hrănească cu carne de om. Puțini știu cine a creat Falia și un număr încă și mai mic de persoane nădăjduiesc că acest teritoriu va putea fi vreodată readus la viață. Totul până ce o cunoaștem pe Alina Starkov.

În pura tradiție a literaturii fantasy pentru tineri a ultimilor ani, Alina Starkov e o orfană ștearsă, care face parte alături de prietenul său din copilărie, Mal, din Armata Întâi. Cei doi nu ar fi putut fi mai diferiți unul de celălalt: Alina e neatrăgătoare fizic, așa cum îi place să ne reamintească în mod constant, sarcastică, neadaptată și neputincioasă. Mal e chipeș, sociabil și cea mai bună iscoadă pe care armata a avut-o în întreaga ei existență. Iar atunci când cei doi sunt trimiși într-o misiune de-a curmezișul Faliei, pentru a face negoț cu teritoriile de dincolo, mirosim, precum Alina, necazul de la o poștă.

Firește, totul mergem cum nu se poate mai prost și regimentul este atacat de volcrele înaripate. Moartea e peste tot și Alina își vede prietenii dispărând în întuneric, dar atunci când și Mal e atacat mortal în fața ei, se produce declicul: fata se dezlănțuie și din trupul ei curge o lumină puternică, orbitoare, care sparge întunericul Faliei și trimite volcrele la locul lor.

Aflăm că Alina nu e deloc o fată obișnuită, ci o Grisha, respectiv o ființă dotată în mod supranatural cu puterea de a manipula materia. Nu e vorba de magie, dacă acesta este teritoriul spre care te duce gândul, ci de Mica Știință, așa cum încearcă să ne convingă Bardugo. Fie că sunt Invocatori ai elementelor sau Sfâșie-Inimi care pot ucide într-o secundă, Grisha urăsc să li se spună că sunt vrăjitori. Iar Alina e cea mai specială dintre ei, Invocatoare a luminii soarelui care poate alunga întunericul din Falie. Așa cum e de așteptat, al doilea cel mai puternic om din Ravka, conducătorul Armatei a doua, formate numai din Grisha, Întunecatul, este imediat fascinat de Alina și, considerând că e singura care poate pune capăt Faliei, o duce la castelul său, Micul Palat, acolo unde începe să o instruiască. Idolatrizat de puternicii Grisha din jurul său, fascinant și complex, Întunecatul e de fapt unul dintre cele mai misterioase și mai captivante personaje din literatura Young Adult; un amplificator capabil să intensifice puterile celor din jur, este singurul care poate trezi la început capacitățile Alinei. Și, curând, pe măsură ce uităm de noi în viața de la Curtea Grisha, plină de oameni prea frumoși și prea puternici, dominată de un Întunecat periculos și de un Rege slab, nu ne putem abține să ne simțim exact precum Alina: pe punctul de a ne îndrăgosti de Întunecat și totuși cu inima străpunsă încă de dorul prietenului rămas în urmă, Mal.

Ceea ce de individualizează „Regatul umbrelor” în lumea tumultuoasă a literaturii Y.A. este, fără urmă de îndoială, inspirația rusească. Duși sunt elfii din pădurile englezești ale lui Tolkien, făpturile născute din nisip ale Sabei Tahir sau zânele din Elfhame-ul lui Holly Black, acum avem de-a face cu o lume cu totul nouă. Bem kvas alături de soldații din Armata Întâi, ne supunem (sau mai degrabă nu) unui tsar și suntem fascinați de viața unor Grisha extrem de puternici care trăiesc precum țăranii de rând, iobagii. Această perspectivă nouă nu te poate face decât să privești cu un interes palpabil o nouă carte dintr-un gen ce simte uneori nevoia de a fi scuturat de praf.

E ușor să afirmi că punctul forte al unei cărți sunt personajele, dar în cazul „Regatul umbrelor” această afirmație are valențe puternice. Bardugo nu comite greșeala pe care au făcut-o mulți autori și nu sacrifică personalitatea eroilor săi de dragul necesității de a construi o lume credibilă sau pentru a intensifica acțiunea. Alina Starkov are o putere cum nu s-a mai văzut, dar rămâne neîncrezătoare în ea și extrem de autentică. Întunecatul e și erou, și antierou, iar Mal nu cade nici el în capcana de a fi simbolul băiatului bun folosit doar pe post de contrapunct. Dimpotrivă, personajele sunt credibile, „au carne pe ele” și sunt cele care conduc acțiunea, nu invers.

E adevărat că „Regatul umbrelor” are minusurile sale. Dacă ești din Rusia, este posibil să te supere o serie de inadvertențe, cum ar fi proasta înțelegere a caracterului alcoolic al kvas-ului sau faptul că Alina este o Starkov, nu o Starkova. Dar putem contraargumenta cu ușurință că personajele noastre nu trăiesc în Rusia, ci într-o variantă imaginară a ei.

Pasul este alert, acțiunea trepidantă, și vei realiza că termini cartea mai repede decât te-ai fi așteptat, dar acest fapt poate costa uneori dezvoltarea lumii. Mai ales distincția dintre diferitele tipuri de Grisha nu este realizată cu dedicația pe care ne-am fi dorit să o descoperim, iar dacă la final știi cu siguranță cu ce se ocupă fiecare tipologie a Maeștrilor în Mica Știință, te poți felicita. Desigur, aceste aspecte nu periclitează înțelegerea acțiunii, dar, dacă ești tipul de cititor perfecționist, care adoră să își clarifice cu limpezime fiecare aspect al lumii descoperite, este posibil să te simți frustrat.

O notă mare îi acordăm însă lui Leigh Bardugo pentru scriitura plină de stil. „Regatul umbrelor” curge ușor, dialogurile sunt autentice, descrierile, pline de viață, iar coloritul, mai mult decât original. Am remarcat în mod special modalitatea distinctă în care autoarea explică puterile personajelor sale, aproape interiorizându-le, oferindu-le conotații lirice, ca unei poezii a simțurilor.

Ce ne-a mai plăcut? Conotația pe care Bardugo o oferă aspectului fizic. Dacă te vei simți iritat de faptul că Alina se plânge constant de aspectul său șters, află că la autoare frumusețea exterioară ține în mare măsură de împlinirea propriului potențial, de încredere în sine și de putere, un mesaj care ne place.

Tu ce părere ai despre „Regatul umbrelor”? Ai citit prima parte a trilogiei Grisha de Leigh Bardugo? Descoperă și continuările „Regatul furtunilor” și „Regatul luminilor”!