Vârfurile literaturii Young Adult sunt cu siguranță unele destul de greu de cucerit. Cu atât de multe titluri ce invadează anual piața deja plină, un scriitor trebuie să găsească o idee originală, interesantă și neapărat plină de potențial pentru a se remarca. Nu există nicio îndoială că Victoria Aveyard a reușit aceste performanțe pe deplin: în 2015 lansa Regina roșie, devenit instant bestseller, prima carte dintr-o serie ce urma să mai conțină încă trei titluri și a cărei epică concluzie abia a fost lansată. Premiile nu au întârziat să apară: „Regina roșie” a câștigat distincția pentru Cel mai bun debut în 2015 la Goodreads Choice Awards, dar și numeroase alte onoruri și a devenit rapid una dintre cele mai iubite cărți.

Un amestec de „Urzeala tronurilor”, X-Men și „Jocurile foamei”, Cartea săptămânii noastre își desfășoară acțiunea într-un spațiu fantezist cu putere irezistibilă de atracție: o lume distopică în care societatea e împărțită după culoarea sângelui între Roșii, pătura de jos, sclavi, săraci, obișnuiți, și specialii Argintii, o elită conducătoare cu puteri asemănătoare zeilor (sau mutanților X). Protagonista Mare face parte din prima categorie; în vârstă de 17 ani, încearcă să își susțină familia furând și se teme de momentul când va împlini 18 și va trebui să plece pe front asemeni celor trei frați mai mari. Sora sa mai mică, Gisa, e feminină, știe să brodeze și să coasă, ceea ce o apropie de Argintii dornici de lucruri frumoase.

Universul lui Mare, și așa tulburat de atât de multe primejdii, se clatină cu totul atunci când prietenul său cel mai bun, Kilorn, își pierde locul de muncă și e în pericol de a fi înrolat. Pentru a-l salva, Mare decide să facă un târg cu o luptătoare pentru libertate, Diana Farley, care îi va duce departe de Pilonii, orașul natal, departe de dominația Argintiilor. Pentru a-și primi salvarea, cei doi trebuie să plătească însă o sumă imensă de bani, pe care Mare plănuiește să pună mâna furând de la Argintii.

Bineînțeles, planul eşuează, Mare și sora sa sunt atacate, iar Gisa își pierde mâna. Fugind de acasă pentru a-și liniști amărăciunea și vinovăția, Mare întâlnește un străin, Cal, care se dovedește bun cu ea, iar surprizele nu se opresc aici. Fata e chemată a doua zi la palatul Regelui, acolo unde i s-a oferit un job de către o persoană necunoscută, poziție în care îl bănuiește pe Cal. Printr-un context de împrejurări, protagonista noastră ajunge să servească la cel mai important eveniment al momentului, alegerea unor mirese de către prinții moștenitori și, așa cum cititorul deja se așteaptă, viața îi este pusă în pericol și descoperim că fata e înzestrată cu puteri unice, pe care nici Roșii, nici Argintii nu le dețin. Pentru că le etalează în fața tuturor, regele Tiberias și regina Elara hotărăsc să salveze aparențele obligând-o pe Mare să spună că e de fapt o Argintie de vază pierdută și crescută de Roșii, ce va deveni nici mai mult nici mai puțin decât soția prințului tânăr, Maven. Adaugă la acest vârtej de împrejurări faptul că prințul moștenitor e nimeni altul decât Cal, străinul ce a ajutat-o pe Mare, ceea ce conturează un triunghi amoros, și că din umbră amenință Garda Stacojie, o grupare revoluționară ce dorește să îi răstoarne pe Argintii și cu care protagonista noastră va ajunge să cocheteze.

Firul acțiunii se complică din acest moment, părăsind ițele mult mai celebrelor surse de inspirație ale Victoriei Aveyard. Și aici intervine primul atu al „Reginei roșii”: deși Mare e „fetița cu fulgerele”, putând mânui electricitatea, își protejează familia și tinde să devină figura unei revoluții, asemănarea cu Katniss se oprește aici. Protagonista cărții noastre e mult mai imprevizibilă: când curajoasă, când temătoare, când decisă până aproape de sălbăticie, când miloasă și tandră, e una dintre cele mai umane și mai „imperfecte” eroine din literatura Young Adult, ceea ce constituie unul dintre punctele la care Aveyard a excelat. Îți e greu să o placi, dar nu poți nici să o urăști și în cele mai dificile momente ale sale poți afirma cu mâna pe inimă că o înțelegi, ceea ce reprezintă, fără urmă de îndoială, un mare triumf pentru autoare.

Imprevizibilitatea ce apropie „Regina roșie” de „Urzeala tronurilor” conferă și mai multă prospețime structurii naratoriale. E drept că, din păcate, personajele nu au complexitatea celor schițate de G.R.R.Martin, dar nici nu au spațiul de a deveni astfel. „Oricine poate trăda pe oricine” e replica definitorie a cărții și reprezintă cu siguranță un punct interesant pentru un univers Young Adult devenit adesea mult prea previzibil.

La final ajungem și la cel mai important punct de atracție al cărții: super-puterile pe care le dețin Argintii. Deși detestabili, conducătorii din „Regina roșie” sunt, împotriva voinței noastre, fascinanți. Unii manevrează elementele, alții pot citi gândurile, unii sunt extrem de puternici, alții incredibil de agili. Dacă ai visat până acum la un X-Men în care mutanții uită de îndemnurile pozitive ale Profesorului X și decid să accepte abordarea revoluționară a lui Magneto, e foarte posibil ca „Regina roșie” să îți transforme dorința în realitate. E drept, cartea te încurajează să îi susții pe oamenii aflați acum pe o poziție inferioară, Roșii abrutizați, dar nici nu mai contează. Lumea imaginată de Aveyard e bogată, e interesantă și devine, la un moment dat, incredibil de reală.

Desigur, nu vrem să afirmăm că „Regina roșie” e o carte perfectă, pentru că e departe de această afirmaţie. Deși are un potențial imens, romanul tremură chiar din punctul de vedere care l-ar fi putut face fabulos: Aveyard schițează succint lumea sa, în ciuda faptului că noi, cititorii, suntem convinși și înfometați după mult mai multe detalii. Vrem să aflăm cum s-a produs scindarea sângelui, vrem să știm de unde au venit Argintii (singurul indiciu în acest sens este reprezentat de o afirmație a lui Mare, care ne povestește cum zeii s-au pogorât din ceruri și nu mai sunt deloc miloși), vrem să știm cum arată castelele lor. Ne dorim mai multe detalii despre Roșii și rezistența lor. Bineînțeles, această zgârcenie poate avea și o consecință pozitivă: cititorul își va dori imediat să descopere și următoarele romane din serie.

O altă „slăbiciune” a „Reginei roșii” este reprezentată de personajele conturate sumar. În afară de Mare și de cei doi prinți moștenitori, Maven și Cal, restul protagoniștilor sunt doar simboluri ale unor anumite categorii comportamentale, previzibili. Din nou, și aici există o punte de salvare: acțiunea e atât de intensă, încât nu mai ai timp să meditezi la caracterul personajelor sau să îți dorești să le înțelegi motivațiile.

În cele din urmă, „Regina roșie” e una dintre cele mai proaspete și mai incitante lansări din universul literaturii Young Adult. Pentru o doză de adrenalină, pentru o lectură distractivă care se încheie mult prea repede, noi îți recomandăm să o incluzi pe lista ta de must read.

Tu ce părere ai despre Cartea săptămânii noastre? Ai citit Regina roșie de Victoria Aveyard? Dacă nu, te-am provocat să o faci?