Demersul de a vă vorbi despre „Suflete în noapte”, ultimul roman scris de autorul american Kent Haruf, nu a fost atât de simplu pe cât ne imaginam. Să vorbești altor iubitori de cărți despre un roman de care te-ai îndrăgostit este ușor. Însă dificultatea a constat tocmai în faptul că „Suflete în noapte” e o carte atât de frumoasă încât ne-am temut nu cumva, din cauza unei argumentații mai puțin inspirate, să treceți cu vederea acest roman, care are și o poveste mai puțin obișnuită a modului în care a fost conceput.

Kent Haruf a scris și a finalizat „Suflete în noapte” cu puțin înainte de a fi răpus de o afecțiune din categoria pneumopatiei interstiţiale, iar cartea a apărut postum, în 2015. Cu toate acestea, Kent Haruf, ca și când ar fi aruncat o privire în urmă, către propria sa viață ne-a oferit o poveste despre prietenie și dragoste, curajul de a-ți asuma libertatea – împotriva cutumelor sociale (a se citi „gura lumii”), îndrăzneala de a descoperi fericirea la orice vârstă. Toate acestea sunt scrise într-un stil simplu, cu o tonalitate caldă, iar atmosfera cărții degajă, prin intermediul protagoniștilor ei, acea seninătatea a oamenilor trecuți prin multe și care știu că, atât cât respiră, încă mai e o speranță.

Addie și Louis, protagoniștii romanului, au exact aceeași vârstă pe care o avea Kent Haruf când a scris cartea. Sunt două persoane de 70 de ani, văduvi, cu căsnicii complicate (însă nu ieșite din comun) și relații mai degrabă reci cu copiii.

„Și apoi a sosit ziua în care Addie Moore i-a făcut o vizită lui Louis Waters. Era o seară de mai, chiar înainte de lăsarea întunericului”. Acestea sunt chiar frazele cu care debutează romanul. Prin modul în care își începe Haruf povestea (cu acel „și” narativ) ne creează senzația că am ajuns și noi în micul orășel Holt într-o zi obișnuită. Viața de aici va urma cursul ei firesc și de-acum înainte, doar că, până la sfârșitul verii, vom fi martorii evenimentelor din viața lui Addie și Louis.

Kent Haruf își asumă o misiune riscantă, de care se achită magna cum laude. Autorul american descrie viața de zi cu zi a două persoane ajunse în pragul senectuții, fără ca aceasta să aibă nimic spectaculos în ea. O plimbare la braț prin centrul orașului, o masă de prânz luată în cel mai aglomerat local, o excursie la munte sau scăldatul în apele reci ale unui râu nu sunt lucruri ieșite din comun. Însă contextul în care autorul așază aceste situații de viață este neobișnuit și plin de învățături și pentru cei mai tineri și pentru cei ajunși la maturitate.

Totul se schimbă când Addie îi face lui Louis o propunere stranie: „Mă întrebam dacă ai vrea să vii pe la mine din când în când să dormi cu mine” îi spune aceasta lui Louis. În fața privirii uimite a acestuia lămurește exact situația: „Nu, nu sex. Nu așa văd lucrurile. Cred că mi-am pierdut demult orice impuls sexual. Mă gândeam să trecem împreună noaptea. Și să stăm în pat, la căldură, prietenește. Să stăm întinși în pat împreună și tu să rămâi peste noapte. Noaptea e cel mai rău. Nu-i așa?”

Louis acceptă să încerce și din acel moment începe pentru cei doi o aventură minunată. Noaptea nu mai este un timp al spaimei, singurătății și regretelor, ci timp de prietenie și comuniune. Orașul nu poate sta nepăsător în fața unei relații de o asemenea îndrăzneală și curând Addie și Louis sunt cap de afiș la bârfa zilei. Iar cel mai îndârjit și crud dintre toți este chiar Gene, fiul lui Addie.

Când Jamie, nepotul lui Addie în vârstă de șase ani, vine să stea la ea o perioadă, după o ceartă cruntă între părinți, nu numai că găsește alinare pentru suferințele emoționale prin care trece, dar împreună descoperă bucuria de a trăi prin simplitatea celor mai firești lucruri.

„Vreau doar să trăiesc simplu și să mă concentrez pe ce se întâmplă în fiecare zi” spune Louis la un moment dat și poate acesta este și secretul fericirii – a lor, cu siguranță. Două suflete în fața cărora se așterne o noapte densă descoperă că fiecare clipă trăită din plin, fără prejudecăți conține infinite resurse de bucurie.

Romanul lui Kent Haruf este, în ciuda intrigii sale, foarte realist. Viața ar putea fi așa la orice vârstă, dacă nu ne-am izbi de cutume sociale sau prejudecăți. Iar în confruntarea cu ele vă lăsăm pe voi să descoperiți cum se încheie povestea lui Addie și Louis.

Suflete în noapte a fost ecranizată, iar filmul cu Robert Redford și Jane Fonda în rolurile principale s-a lansat la sfârșitul anului trecut.

Vouă despre ce romane v-ar plăcea să mai discutăm la Cartea săptămânii?