Crezi că Moș Crăciun e doar o poveste inventată pentru copii? S-ar putea să te răzgândești, și 99 de ani de ai avea, după ce vei citi „Un băiat numit Crăciun” de Matt Haig. Doar e vorba despre un clasic, deja, deși cartea a fost publicată cu doar 2 ani în urmă. Iar elogiile au dansat în jurul ei precum fulgii de nea pe care îi așteptăm în zadar și în acest an: The Guardian a numit Cartea Săptămânii noastre „o poveste de Crăciun care ar putea să îl emoționeze chiar și pe Scrooge”.

Ca să te convingem și mai abitir că „Un băiat numit Crăciun” ar trebui să devină tradiție de sărbători îți mai spunem că a primit atâta iubire și considerație, încât a deschis o serie dedicată de Haig Crăciunului, fiind urmată de încă două titluri („The Girl Who Saved Christmas” și „Father Christmas and Me”, publicate în anii următori). Așa cum se cuvine, drepturile de ecranizare au fost deja cumpărate, iar un scenariu este încropit la Hollywood.

Dar pe noi nu ne interesează nici elogiile, nici succesul de care s-a bucurat Cartea Săptămânii noastre, ci pecetea pe care o lasă asupra sufletelor. Dacă aveai impresia că povești „așa cum trebuie” nu mai pot fi spuse în societatea în care trăim, titlul de azi are fericita menire de a te convinge că nu e cazul.

Și tocmai de aceea îl invităm în scenă pe Nikolas, un băiat de 11 ani care trăiește alături de tatăl său Joel într-o casă din pădurile seculare ale Finlandei. Precum într-o poveste adevărată, cronologia e imposibil de stabilit, ca în acel magic „a fost odată ca niciodată”. Cei doi eroi sunt sărmani, abia supraviețuiesc din fructe de pădure, pâine de secară veche și ciorbă de ciuperci, dar fericiți împreună. Mama lui Nikolas a murit pe când el era mic, din cauza unui urs, dar tatăl încă mai crede în elfi și în magie și poartă pe cap o căciulă năstrușnică, roșie cu un moț alb.

Înțelegi încotro batem. Îți mai spunem și că lui Nikolas i se spune „Crăciun”, pentru că s-a născut  pe 25 decembrie. Cu toate acestea, băieţelul nu a avut parte niciodată de un dar adevărat, doar de o sanie cioplită de tatăl său, tăietor de lemne, și de o păpușă făcută dintr-un nap de mama sa.

Existența sărmană, dar tihnită e celor doi este schimbată într-o zi de vară, când la poarta casei bate un vânător care îl atrage pe Joel într-o misiune aparent imposibilă: aceea de a dovedi existența elfilor, fapt ce va fi recompensat de rege cu averi nemăsurate. Dorind să îi ofere fiului său mai mult decât mese sărăcăcioase și jucării vechi, bărbatul pleacă de acasă și își cheamă sora să aibă grijă de Nikolas.

Firește, Carlotta e femeie acră, o adevărată Baba Cloanța care îl pune pe băiețel să doarmă afară și îl hrănește într-un moment de-a dreptul tragic cu supă făcută din jucăria sa. Aflat într-o situație disperată, acesta pleacă de acasă în căutarea tatălui, refăcând pe o hartă primită urmele către Elfhelm, patria magică a elfilor. Prin frig, prin foame, atât de aproape de moarte, Nikolas întâlnește un ren pe care îl botează Blitzen și în cele din urmă îi descoperă pe elfi numai pentru a fi închis de aceștia într-un turn pe care îl împarte cu o Spiridușă a adevărului malefică și un trol înspăimântător.

„Un băiat numit Crăciun” e poate cea mai ingenioasă, mai frumoasă și mai completă poveste a originii lui Moș Crăciun. Totul ne este explicat: de la obiceiul dăruirii la lista cu cuminți și năzdrăvani, de la căciula roșie a Moșului la strecuratul prin hornuri. Matt Haig are o grijă minuțioasă să nu lase nimic pe dinafară, iar povestea va fi cu adevărat magică pentru micuții care îl așteaptă cu sufletul la gură pe bătrânul cu cadouri.

Însă Cartea săptămânii noastre e la fel de magică, dacă nu chiar mai, pentru adulți. Haig țese povestea Moșului iscusit și fermecător pentru prichindei, dar infuzează umor, dramă, un strop de teamă și extrem de multă magie pentru cei mari. Cartea explică tandru că adevărata magie nu sunt farmecele și vrăjile, ci bunătatea, deoarece într-o lume în care e atât de ușor să fii crud, a alege să devii generos nu poate fi altceva decât un act de magie.

Matt Haig s-a luptat ani întregi cu depresia și a fost aproape de sinucidere, iar ceea ce l-a salvat a fost speranța, alegerea de a crede în magie în loc să se asfixieze cu întunericul. Pentru mari și mici, „Un băiat numit Crăciun” conține lecții de viață pe bandă rulantă: nu lăsa frica să te intimideze să pornești pe drumul care îți e menit, e mai bine să fii bun decât să fii bogat și e minunat să fii generos și, mai important poate decât orice, atunci când crezi în ceva, nu te teme să te opui nici măcar celor pe care îi iubești cel mai mult pentru a face ce e de cuviință.

Un băiat numit Crăciun” e acea poveste miraculoasă ce te poate face să zâmbești precum Scrooge pe 25 decembrie, spuneau criticii de la The Guardian, și nu putem decât să le dăm dreptate. Are de toate, așa cum ți-am spus deja: umor, un strop de ironie, aventură, tristețe, bunătate și năzdrăvănie. Naratorul omniscient, atât de rar întâlnit în literatura modernă, reapare cu tâlc, iar personajul principal, Nikolas, e unul dintre cele mai bine conturate nu doar din poveștile pentru copii, dar și din cărțile pentru adulți. Determinat, curajos, înțelept, cu o inimă mare, copilul despre care bănuiești că va deveni Moș Crăciun este exact ceea ce au nevoie cei ce cred că, din păcate, consumerismul a ucis tot ce e mai luminos în cea mai frumoasă sărbătoare. Bonus: ilustrațiile de Chris Mould sunt de-a dreptul cuceritoare.

La final, te lăsăm în compania unor rânduri din Cartea Săptămânii noastre, mai grăitoare decât orice!

Chiar acum veți citi adevărata poveste a lui Moș Crăciun.(…)

Dar dacă sunteți vreunul dintre cei care cred că anumite lucruri sunt imposibile, atunci ar trebui să puneți imediat deoparte cartea asta. Mai mult ca sigur că nu e pentru voi.

Fiindcă această carte este plină de lucruri imposibile”.

Și, așa cum vor afla norocoșii cititori care vor accepta în viața lor o asemenea bijuterie, „o imposibilitate e o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o”.

Tu ce părere ai despre Cartea săptămânii noastre? Abia așteptăm să ne povestești dacă ai citit-o și cum ai primit magia ei!