Fie că o recunoaștem sau nu, o carte bine scrisă, care ne face cunoștință cu personaje complexe, autoare de crime violente sau de infracțiuni sângeroase, exercită o fascinație stranie asupra noastră. Poate că se adresează unei părți întunecate a subconștientului nostru, așa cum cred psihologii, sau pur și simplu e o evadare spectaculoasă dintr-un cotidian plin de rutină, dar nu putem contesta faptul că operele cu crime ne sperie, dar ne și captivează, în același timp. Ca să îți intensificăm aceste sentimente, îți prezentăm în rândurile de mai jos 5 cărţi de ficțiune cu infracțiuni bazate pe întâmplări reale: e timpul pentru fiori autentici!

Cărți de ficțiune bazate pe infracțiuni ce s au petrecut în realitate„Crimă și pedeapsă”, publicată pentru prima dată de Dostoievski în 1866, se numără printre primele romane care au făcut lumină în psihologia complicată a criminalului. Protagonistul Raskolnikov e un student strălucit, a cărei superioritatea intelectuală virează curând pe o pantă periculoasă: considerându-se deasupra muritorilor de rând grație inteligenței sale, el se vede ca fiind imun la rigorile comune ale moralității și se întreabă dacă nu este cumva capabil să execute o crimă, bazată pe motivații lucide. Victima este o femeie cămătar bătrână, căreia anti-eroul îi datora bani, dar ceea ce interesează în capodopera literaturii ruse nu sunt neapărat datele practice ale crimei, ci motivația și structura sa psihologică. Departe de a contesta geniul lui Dostoievski, criticii atribuie extraordinarul portret făcut criminalului său unui om în carne și oase: infamul Pierre Lacenaire, un farsor și criminal francez, care își argumenta infracțiunile printr-o filosofie proprie, considerând că a a ucide fără a avea remușcări e cea mai înaltă plăcere umană, semn al superiorității. Desigur, teoria supraomului nu e nouă și apare și la Nietzsche (printre alții), dar modul în care Dostoievski a abordat-o într-unul dintre cele mai celebre romane ale tuturor timpurilor, inspirat sau nu de fapte reale, este tăios de proaspăt și inovator.

Îl lăsăm pe Dostoievski să se odihnească și ne dăm întâlnire cu Stieg Larsson, un alt scriitor de renume în domeniul cărților de ficțiune Cărți de ficțiune bazate pe infracțiuni ce s au petrecut în realitatecu infracțiuni cât se poate de reale. Regretatul autor al trilogiei Millennium ne-a prezentat-o pe una dintre cele mai puternice eroine ale feminismului, Lisbeth Salander, o victimă de viol inteligentă, expertă în tehnologie și dură precum un diamant. În „Bărbați care urăsc femeile”, fata îl ajută pe jurnalistul Mikael Blomkvist să cerceteze dispariția lui Harriet, nepoata bogatului Henrik Vanger. Cu ițe care conduc la crime înfăptuite cu 40 de ani înainte, primul roman din renumita trilogie ne introduce în universul nordic rece și întunecat, într-o acțiune trepidantă, sclipitoare și terifiantă. Dacă îl admirai pe Larsson pentru imaginația sa fecundă, află că s-a inspirat dintr-un celebru caz suedez, al uciderii cu sânge rece a prostituatei Catrine da Costa, al cărei cadavru a fost găsit rupt în bucăți răspândite în tot Stockholm-ul (unele părți au rămas nedescoperite, dar te vom scuti de precizarea lor). Înspăimântătoarea crimă și procesul care i-a urmat au fost urmărite, la vremea respectivă, de jurnalistul de investigație Larsson și se pare că și-au pus mai puternic amprenta asupra lui.

Cărți de ficțiune bazate pe infracțiuni ce s au petrecut în realitateÎncercăm să ne îndepărtăm de crime sordide, deoarece nu sunt singurele atrocități cu care cărțile de ficțiune bazate pe infracțiuni reale au de-a face. În ceea ce este considerat a fi „marele roman american” prin definiție, „Marele Gatsby”, Fitzgerald narează povestea de dragoste a protagonistului, un fost contrabandist ce a acumulat o avere considerabilă pentru a atrage atenția unicei sale iubiri, Daisy Buchanan. Îl vom lăsa momentan în pace pe nefericitul îndrăgostit și ne vom concentra pe partenerul său de crime din carte, Meyer Wolfsheim, un gangster despre care Gatsby îi povestește lui Nick Carraway că „a aranjat” campionatul de baseball din 1919. Și aici intervin faptele fictive bazate pe realitate: Wolfsheim este de fapt Arnold Rothstein (evidentă este și asemănarea de nume), un parior celebru care și-a investit averea într-o rețea ilegală de bordeluri, cazinouri și curse de cai și care și-a încercat mâna și în lumea baseball-ului, cumpărând diverși jucători de la echipa White Sox și convingându-i să se lase bătuți, pentru ca Cincinnati Reds să câștige campionatul, iar Rothstein și acoliții săi să aibă de câștigat din punct de vedere financiar. Deși afacerea a fost descoperită de niște jurnaliști zeloși (Larsson de mai sus ar fi mândru), ea a avut o rezonanță uluitoare pentru vremea respectivă, devenind mai târziu și detaliu de luat în calcul în opera lui Fitzgerald.

Raymond Chandler și-a adus contribuția asupra literaturii universale cu celebrul Philip Marlowe, eroul cărților sale polițiste și simbolul Cărți de ficțiune bazate pe infracțiuni ce s au petrecut în realitatedetectivului particular prin excelență. Era imposibil ca în seria de opere ce îl au drept protagonist să nu regăsim măcar o influență din exterior, iar „Fereastra de sus” se încadrează perfect în galeria de cărți de ficțiune cu infracțiuni extrase din realitate. Deși nu e una dintre capodoperele lui Chandler, romanul disecă legătura dintre bani și putere, un subiect mereu pe val. Marlowe este contractat să găsească o monedă rară de către clienta sa Elizabeth Bright Murdock și ajunge implicat în ițele complicate ale afacerilor bogatei familii, fiind ațâțat mai ales de suspecta sinucidere a patriarhului clanului, Horace Bright. Povestind poliției despre el, Marlowe aduce în discuție cazul „Cassidy”, bazat în realitate pe celebrul caz real Doheny: Ned Doheny, fiul lui Edward L. Doheny, unul dintre cei mai bogați industriași ai Californiei, a fost găsit mort alături de cadavrul secretarului său, Hugh Plunkett. Ceea ce inițial a fost considerată a fi o „crimă la beție” a evoluat dramatic în teorii dintre care mai șocante, aduse la tăcere de influența aceluiași patriarh al familiei, Doheny, cu numeroase legături în sferele înalte ale politicii și implicat într-unul dintre cele mai celebre scandaluri de luare de mită din istoria SUA, Teapot Dome. Astăzi se consideră că cei doi bărbați morți erau amanți, dar nimeni nu poate preciza cine le-a pecetluit soarta!

Cărți de ficțiune bazate pe infracțiuni ce s au petrecut în realitateTrebuie să ne reîntoarcem la crimele sângeroase cu una dintre cele mai obsedante povești horror ale maestrului suspansului, Edgar Allan Poe. În „The Tell-Tale Heart” („Crimele din Rue Morgue”) autorul introduce un narator anonim, obsedat de ochiul sticlos și albastru al unui bătrân orb, pe care îl consideră întruchiparea răului pe pământ. După ce îl ucide în chip violent pe bătrân, naratorul e chinuit de episoade fantasmagorice, în care aude inima victimei bătând din podeaua casei sale, unde îngropase rămășițele cadavrului. Ca în cazul „Crimă și pedeapsă”, ceea ce ne interesează aici sunt nu detaliile crimei, ci elementele de psihologie a autorului ei, care se pare că i-au fost sugerate lui Poe de geniala pledoarie a procurorului Daniel Webster în cazul uciderii Căpitanului Joseph White din Salem, în 1830. Natura violentă a crimei, autorii săi (nepoții celui ucis) și, mai ales, locul plin de legende întunecate al crimei, Salem, a făcut faimos cazul și a prilejuit și primele incursiuni în psihologia crimei făcute publice și „împrumutate” apoi în chip genial de Poe.

Tu ce părere ai despre aceste cărți de ficțiune cu infracțiuni bazate pe întâmplări reale? Ți-am provocat un fior rece pe spate? Ce ai de adăugat listei noastre?