Nu e de când timpul, dar dilema omenirii din ultimii ani, dacă să lectureze câteva pagini sau să mai arunce o privire nevinovată asupra generosului newsfeed de pe Facebook, a devenit la fel de gravă şi importantă precum marile întrebări existenţiale. De data aceasta, noi vă oferim o soluţie: în loc să pierdeţi timp pe reţelele sociale, de ce nu aţi citi despre ele, împăcând astfel în sens literar şi capra, şi varza? În acest sens, vă oferim, în rândurile de mai jos, o perspectivă asupra celor mai importante cărţi despre reţele sociale.

Cele cinci opere pe care le-am ales nu vă vor ajuta să petreceţi mai puţin timp pe Facebook, Twitter sau Instagram, dar vă vor provoca să înţelegeţi mai intim fenomenul sau vă vor oferi trucuri preţioase despre cum să profitaţi de pe urma orelor-care-trec-ca-secundele pe reţelele sociale.

  1. Înainte de a exista Internetul şi social media, au existat oamenii interconectaţi social. Tocmai de aceea, nu puteam exclude o carte care analizează fenomenul reţelelor sociale din cele mai vechi timpuri, „Connected”, de Nicholas Christakis şi James Fowler. Ideea lucrării a pornit de la un studiu al lui Christakis, profesor de medicină şi sociologie la Harvard, legat de evoluţia obezităţii: conform autorului, dacă trăieşti alături de oameni graşi, ajungi să acumulezi la rândul tău kilograme, şi viceversa. Christakis s-a asociat cu Fowler, interesat de partea politică a reţelelor sociale, şi împreună au analizat cum influenţăm grupul din care facem parte şi cum ne lăsăm afectaţi de acesta. Plecând de la ideea că problemele de sănătate, practicile sexuale şi chiar suicidul sunt „contagioase”, cei doi autori au adus în discuţie dacă mai există sau nu liber arbitru azi, sau, dacă, inconştient, cu toţii ne supunem unei voinţe colective. Putem transforma reţelele sociale într-un instrument benefic, propagând numai idei pozitive, speră Christakis şi Fowler, sau suntem cu totul manipulaţi de ele, se întreabă cititorul îngrijorat. Sunt dileme pe care internetul, cea mai dezvoltată reţea din istorie, le acutizează încă şi mai mult.
  2. Sperăm că nu v-am introdus deja într-o stare de reflecţie alarmată şi încercăm să vă înseninăm cu o carte despre reţelele sociale din categoria „light”. Este vorba despre Miliardari din întâmplare”, de Ben Mezrich. Dacă titlul nu vă sună decât vag familiar, vă spunem că opera a fost adaptată pentru marele ecran în hitul „The Social Network”. Da, aducem în discuţie blamata, nobila, sau, dimpotrivă, malefica figură a lui Mark Zuckerberg şi a începuturilor Facebook-ului. Faptele vă sunt cu siguranţă cunoscute: în 2003, un simplu student pe nume Mark a „spart” sistemul computerizat al Harvardului, dorind să creeze o platformă socială care să îl facă mai popular printre fete. Ce a obţinut a fost însă o idee care avea să schimbe lumea: TheFacebook, o reţea socială pe care a creat-o cu finanţarea prietenului şi colegului său Eduardo Saverin. Cartea lui Mezrich, încadrată la categoria non-ficţiune, are un stil cinematografic, vivace, care îi atrage asemănarea cu un scenariu de film. Marele său inconvenient este însă că se bazează aproape exclusiv pe relatările lui Saverin, Zuckerberg refuzând să discute cu Mezrich. Chiar şi aşa, „Miliardari din întâmplare” a fost un bestseller New York Times, tradusă în 24 de ţări şi merită „degustată” ca o experienţă inedită, o intruziune mai mult sau mai puţin „bazată pe fapte reale” în viaţa uneia dintre cele mai mari personalităţi a momentului, fondatorul Facebook.
  3. Dacă Zuckerberg nu a avut prea mult de-a face cu conţinutul „Miliardari din întâmplare”, cu totul deferită este situaţia în cazul cărţii „Efectul Facebook” de David Kirkpatrick. Jurnalist din domeniul tehnologiei, Kirkpatrick a fost încurajat chiar de către creatorul Facebook-ului să îşi scrie cartea, având acces la documente ale companiei şi asociaţilor. Asociind perspective tehnologice, statistice, economice şi politice şi un stil vibrant, alert, autorul se întreabă cum a reuşit un tânăr student să pună bazele, într-o cameră de cămin, „companiei cu cel mai accelerat ritm de creştere din istorie”. Răspunsul înglobează un cumul de factori, de la un timing perfect la o tehnologie superioară, care a permis site-ului să menţină un număr mare de utilizatori, fără erori de conexiune. Ca şi scriitorii dinaintea sa, Kirkpatrick are un semn de întrebare: va menţine Zuckerberg politica sa binevoitoare, mizând pe creştere, toleranţă şi confidenţialitate, sau va deveni Facebook un instrument de supraveghere în masă?
  4. Continuăm din nou pe un ton mai lejer şi renunţăm la Facebook în următoarea carte despre reţelele sociale „Ce mi-a şoptit o vrăbiuţă”, de Biz Stone. Stone se numără printre cei trei (sau patru) fondatori ai Twitter-ului, remarcându-se prin personalitatea pozitivă, idealistă, scăpând cu o imagine curată din numeroasele scandaluri care au „întinat” faţa reţelei sociale considerate a fi o platformă de „free speech”. Amabilitatea, stilul optimist şi vivace îl detaşează pe autorul „Ce mi-a şoptit o vrăbiuţă” de concurenţă; Stone jonglează cu detalii autobiografice despre copilăria săracă şi momentele când discuta cu reprezentaţi ai celor mai puternice state, ca fondator al Twitter, şi lecţiile pe care le oferă despre managementul reţelelor sociale. Deşi majoritatea pildelor sale sunt previzibile (caută un job care îţi place, nu te teme să îţi asumi riscuri, constrângerile pot stimula creativitatea), stilul său viu, concis (la ce altceva ne-am aştepta de la unul dintre inventatorii mesajelor de maximum 140 de caractere?) cucereşte iremediabil cititorii.
  5. Nu puteam să vă lipsim de susţinerea oferită de o carte despre reţele sociale redactată de experţi, care să vă ajute să vă eficientizaţi prezenţa în social media, să vă vindeţi afacerea sau propria persoană şi să atrageţi cât mai mulţi cititori, fie pe blog, pe Facebook sau pe Instagram. „Arta reţelelor sociale”, de Guy Kawasaki (pionier în blogging, Twitter, Facebook, Tumblr şi fost angajat Apple) şi Peg Fitzpatrick (recomandată de Guy drept „cea mai bună persoană în reţele sociale”), conţine peste 100 de trucuri care să vă permită să străluciţi în mediul online. Aşteptaţi-vă la o viziune a unor cunoscători fini, care au lucrat în „tranşeele” reţelelor sociale şi au acumulat experienţă prin muncă, la sfaturi inedite (adăugaţi ca fotografie de profil o imagine asimetrică, mai interesantă decât cele simetrice şi, dacă doriţi mulţi fani, postaţi des despre subiecte ca Star Wars, Lego sau cafea), dar şi la un pic de propagandă, autorii recomandând tool-uri de social media la care au lucrat şi ei, precum Alltop, Feedly sau Buffer. Până la urmă, scopul marketingului pe reţelele sociale este, aşa cum spune Kawasaki, „de a face bani”, deci nu îl putem acuza pentru acest ultim punct.

Cărţile despre reţele sociale sunt o lectură aproape obligatorie nu numai pentru fanii Facebook, dar pentru oricine îşi doreşte să rămână conectat la fenomenele contemporane. Poate că nu vom deveni cu toţii nişte Zuckerberg în miniatură, dar, înţelegând mai bine social media, putem spera că vom fi mai greu de stăpânit (sau de controlat) de către ea.

Care sunt cărţile voastre preferate despre reţele sociale? Aţi citit recomandările noastre?