Luna lui Mărțișor ne aduce multe bucurii. În primul rând, indiferent cât de capricioasă e vremea la început de martie, știm că mult nu își va mai face de cap. Vor urma zile din ce în ce mai frumoase, cu soare blând, numai bune să dăm o raită prin librării. Noi am făcut un tur al celor virtuale și am descoperit ce cărți ne-a adus Mărțișor. Iată 3 noutăți editoriale de citit la început de primăvară.

Un roman pe care, intuim, v-ar face plăcere să-l citiți este „Comuniune” de Ann Patchett. Cartea scriitoarei americane a impresionat cititorii, iar multe dintre prestigioasele publicații americane au considerat-o cel mai bun roman al anului 2016. Dacă e să argumentăm motivele pentru care cartea scriitoarei americane a fost atât de apreciată, credem că cea mai exactă și succintă descriere este realizată de publicația The Irish Times: „Comuniune este un mare roman despre momente mici. Patchett are sclipitorul talent de a detecta cele mai neînsemnate inflexiuni ale comportamentului uman, care sugerează atât de multe”. Momentele mici la care se face referire sunt evenimentele vieții de zi cu zi, observate cu imparțialitate de autoare și cu sclipiri de umor. Iar toate acestea, adunate, formează cronica unor familii obligate să trăiască într-o comuniune mai mult sau mai puțin forțată. Momentul în care Bert Cousins, tată a patru copii, o întâlnește la o petrecere pe Beverly Keating, mamă a doi copii, este declanșatorul acțiunii. O pasiune neprevăzută pune stăpânire pe cei, cu toate consecințele de rigoare: divorț, pensie alimentară, necesitatea ca Teresa (prima soție a lui Bert) să se angajeze și pendularea copiilor între două cămine – unul în California, altul în Virginia (un drum de șase ore cu avionul). Prin notații succinte, Ann Patchett dă atenție fiecărui personaj în parte. Autoarea realizează tușe rapide, intense, prin intermediul cărora aflăm ce gândește și ce înseamnă existența zilnică a fiecărui personaj – de la adulți și până la cei mici. Tabloul astfel realizat este foarte realist și plin de culoare. Simțim haosul din casa lui Bert și Beverly când cei șase copii se adună acolo peste vară, dar și epuizarea și disperarea Teresei, care trebuie să meargă la serviciu și să aibă grijă singură de patru copii. Prin umorul său, Ann Patchett ne captează și pe noi, cititorii, în această mare comuniune de familii, pe care o vom savura cu toate cele bune sau rele ale ei.

Un alt roman care se numără printre cărțile lui Mărțișor este, de fapt, nu o noutate editorială, ci o reeditare, „O fată de preot” de George Orwell. Cine a ratat până acum volumul se poate bucura, la început de primăvară, de o lectură în binecunoscutul stil orwellian. Dorothy Hare, fiica unui preot dintr-un mic oraș de provincie este protagonista acestei cărți a cărei narațiune este construită simetric, cu atenție la cele mai mici detalii. Autorul ne prezintă în prima parte a cărții viața de zi cu zi a tinerei, care înseamnă de fapt muncă multă, grijă pentru casă și parohie, multă oboseală, adesea disperare și satisfacții puține – aduse în special de credință. La începutul celui de-al doilea capitol, o află pe Dorothy în mijlocul agitației din Old Kent Road, amnezică și pierdută undeva, în sud-estul Londrei. Singură, fără bani, neîndrăznind să revină la casa părintească, tânăra e obligată să-și câștige cumva existența. Orwell nu pierde ocazia de a realiza un tablou al metropolei britanice, insistând asupra mentalităților comune, a prejudecăților și plăcerii de a denigra, care uneori poate distruge viața unui om. Roman în care tonurile întunecate predomină, „O fată de preot” este, în primul rând, o satiră la adresa unei societăți în care primează cultul aparențelor și cel al banului.

Tot printre cărțile lui Mărțișor se numără și „Ce simți în jurul gâtului”,  volum de proze scurte semnate de scriitoarea de origine nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie. Autoare tradusă în peste 30 de limbi și nominalizată la premiile Booker și National Book Critics Circle, Chimamanda Ngozi Adichie ne prezintă în volumul său de proze scurte o altă imagine a Africii decât cea cunoscută prin intermediul altor romane. Cititorul este provocat să descopere specificul african dintr-o nouă perspectivă, mult mai vastă, care include un amalgam de impresii asupra aceleiași persoane. Poveștile de viață surprinse de scriitoarea nigeriană – fie în Nigeria, fie în Statele Unite – arată preocuparea acesteia de a surprinde multiplele fațete ale unei individualități și modul în care poate fi interpretat adevărul. În prima povestire din volum, „Celula unu”, îl cunoaștem pe Nnamabia, un tânăr student nigerian care ajunge la închisoare cu acuzația de furt. Însă toți tinerii de vârsta lui fac același lucru, furtul fiind văzut ca ceva situat la mijlocul distanței între necesitate și divertisment. Scurta povestire este narată de sora lui. În câteva pagini foarte dense înțelegem contextul social, aflăm despre corupția oficialilor nigerieni, despre condițiile din detenție și încercarea familiei de a mitui persoane influente pentru a-și salva fiul. Vinovăția pare generalizată: de la micile indulgențe și compromisuri ale mamei lui Nnamabia, lipsa de fermitate a tatălui, până la corupția autorităților și cruzimea de care dau dovadă gardienii. O tânără nigeriană studentă la Princeton care se îndrăgostește de un băiat, dar descoperă că e gay, o alta care își pierde iubitul în accident aviatic tocmai când acesta se întorcea în Nigeria sunt alte teme dezvoltate de Chimamanda Ngozi Adichie în acest volum care cuprinde 12 proze scurte.

Voi ce cărți aveți de gând să achiziționați în luna lui Mărțișor?

Photo by Thought Catalog on Unsplash