„Ne place romanul tău, credem că modul în care scrii are potențial, însă nu comercial”. Fredrik Backman, autorul romanului „Un bărbat pe nume Ove” a auzit fraze de genul acesta nu de la unul, ci de la majoritatea editorilor din Suedia, atunci când le-a prezentat manuscrisul romanului său. În cele din urmă, o editură și-a asumat riscul, a pariat pe scriitura lui Backman și pe eroul său neconvențional și a câștigat. Iar noi, cititorii, în egală măsură. La patru ani de la lansare, „Un bărbat pe nume Ove” devenea cel mai de succes produs de export al Suediei, vândut în aproape 3 milioane de exemplare în întreaga lume, un milion de suedezi (dintr-o populație de 10 milioane) o declarau cartea lor favorită, iar Hannes Holm ecraniza povestea imaginată de Backman și o transforma într-un film cu două nominalizări la Oscar. Uluitor parcurs al unei cărți (deși nu singular). Când editorii suedezi s-au referit la „lipsa de potențial comercial al cărții” (și iată cât de tare s-au înșelat) au avut în vedere în primul rând protagonistul romanului. Poate Ove, un bărbat morocănos din cale-afară, cu vorba sa răstită și lumea înțeleasă în alb și negru, un conglomerat de reguli rigide, cu tabieturi plictisitoare, „unul dintr-aceia care sunt moși posaci încă de la grădiniță” să facă cititorii să-l iubească? Și încă cum – după cum s-a dovedit! Dar ce ascunde „Un bărbat pe nume Ove”? Care este arma secretă a seducției sale, tinând cont că nu uzează de niciuna din arsenalul comun – amabilitate, farmec, generozitate, altruism sau vorbă dulce?

Ove este un bărbat de 59 de ani, proaspăt dat afară de la slujbă și îndemnat să o lase „mai moale”, văduv, după cum aflăm, deși conversațiile frecvente cu soția sa ne fac să credem – așa cum spune un alt personaj – că Ove are soție numai că nu-i acum acolo. Este obsedat de marca de mașini SAAB, disprețuiește fățiș lumea modernă, birocrația și ceea ce au devenit oamenii (incapabili să construiască ceva cu mâna lor, să repare un lucru, să parcheze cu spatele o remorcă, să facă o cafea neagră la filtru). Unul dintre simbolurile acestei lumi sunt „cămășile albe”, cele care se ghidează după reguli mai dihai decât cele ale lui Ove și au toată forța statului în spatele lor. Sunt cei care se uită la casa lui Ove cum arde și nu iau măsuri, tocmai pentru că locuința lui împiedică planul de urbanism. Sunt cei care vor să îi instituționalizeze pe cei bolnavi, trecând peste voința rudelor, pentru că statul are regulile lui – rațiunile ce țin de sentiment nu se iau în calcul ca să nu complice treburile.

Viața lui Ove o aflăm din alternanța episoadelor din prezent cu cele din trecut și treptat, ca într-un joc de puzzle, completând cu piesele lipsă, obținem tabloul complet. Și îl descoperim și pe Ove, așa cum este într-adevăr. Regulile sale, care inițial ni se par exagerate sunt un sistem moral complex. Ove crede în dreptate, moralitate și a munci din greu, într-o lume în care „ce-i cinstit cinstit să fie!”. Și-a iubit tatăl, l-a respectat și în numele memoriei sale lecțiile învățate de la el sunt ca slovele Evangheliei. Ove știe că „bărbații sunt ceea ce fac, nu ceea ce spun”, iar el lasă faptele să vorbească.

Ove și soția sa, Sonja, sunt la fel de diferiți ca soarele și luna. El este morocănos, ea optimistă și de o veselie molipsitoare. Sonja este frumoasă, îi place să râdă și, indiferent ce i se întâmplă, rămâne mereu pozitivă. Iubește cărțile și pisicile și vede întotdeauna ce este bun în ceilalți. De când l-a cunoscut pe Ove, Sonja a înțeles că „nu prea se mai făceau oameni din ăștia”. Când îl făcea să râdă, „fața posacă a băiatului se umplea de zâmbet, ca și cum o carcasă de ghips se spărgea, dezvăluind un giuvaier”. Potrivit cuvintelor ei, Ove este „cel mai ciudat supererou” care există.

La începutul romanului, ni se oferă imaginea unui bărbat care pare că a strâns în el toată furia unui uragan – din ce cauză, aflăm ulterior. Cu meticulozitate și hotărâre, Ove este în căutarea celei mai eficiente soluții de a-și regăsi soția, plecată dintre cei vii. Parvaneh, o iraniancă gravidă cu cel de-al treilea copil, căsătorită cu un suedez IT-ist și tolomac (descrierea ii aparține lui Ove) împreună cu fetițele lor se mută în casa de vizavi și perturbă în mod semnificativ planurile lui Ove de a pleca de pe lumea aceasta pe „ieșirea de urgență”.

Până la finalul romanului, imaginea cititorului asupra protagonistului se schimbă radical. Râdem și plângem alături de Ove, îi dăm adesea dreptate în lupta lui contra tuturor, ne exprimăm simpatia, compasiunea și chiar iubirea față de el, însă cu măsură, pentru că efuziunile sentimentale sigur nu i-ar fi pe plac. Ove este un personaj foarte viu și, pe măsură ce citim romanul, ne întrebăm cum s-a putut schimba atât de mult. De fapt, nu el s-a schimbat, ci noi, cititorii. Nu-l mai judecăm superficial, după aparențe, ci am pătruns în profunzimea lui, în lumea sa, care este exact opusul aparențelor. Ne întrebăm atunci de câte ori nu am făcut această eroare și în viața de zi cu zi, nu numai pe tărâmul literaturii. De câte ori nu am întors spatele unei persoane ursuze și cu aparențe plictisitoare și am ratat întâlnirea cu giuvaierul din ea? Chiar titlul cărții – „Un bărbat pe nume Ove” – ne sugerează că Ove este un om din mulțime, poate fi oricine dintre noi. Trebuie doar să-l descoperim. Putem fi chiar și noi înșine.

Adevărata personalitate a lui Ove este (re)cunoscută de doar câteva dintre personajele cărții – soția sa, Sonja și Nasanin, fetița de numai câțiva ani a iraniencei Parvaneh. Aceasta din urmă, îi desenează întotdeauna pe cei din jur în alb-negru, iar pe Ove, cu cele mai vii culori pe care le are la dispoziție. Iată cum dragostea și inocența ne fac să trecem mai departe de aparența lucrurilor, spre însăși esența lor.

Un bărbat pe nume Ove” este un roman care ne va încânta nu numai datorită eroului principal și a multiplelor teme asociate cu el, ci și prin scriitură. Stilul lui Fredrik Backman are o prospețime aparte și mult umor, care camuflează cu grijă lirismul poveștii. Poate părea uneori facil, dar, învățând din istoria lui Ove, suntem acum destul de circumspecți cu aparențele. Nu în ultimul rând, Ove este un personaj care merită cunoscut, pentru că sigur se va transforma într-unul dintre preferatele noastre.

Voi ați citit „Un bărbat pe nume Ove”?

Ce ascunde „Un bărbat pe nume Ove”?