Dacă ne-am imaginat vreodată că existenţa cotidiană a scriitorilor este una lipsită de evenimente spectaculoase, împărţită între bibliotecă şi masa de scris, realitatea ne dă peste nas. Între James Bond, spionul emblematic, pe care cu toţii îl ştim şi îl admirăm, şi mulţi scriitori celebri, există mai multe legături decât ne-am imagina. Buni observatori şi cunoscători ai tipurilor de personalităţi umane, ai micilor detalii care schimbă totul, scriitorii creează scenarii, iar spionii le devoalează. Însă, uneori, scriitorii joacă în ambele roluri şi, de la masa de scris, trec fără rezerve în bătălia dintre serviciile de Intelligence. Mulţi dintre scriitorii renumiţi au făcut parte, de-a lungul timpului, din serviciile secrete, iar celebrul „Bond, James Bond” probabil că nici nu ar fi existat dacă cel care l-a imaginat nu ar fi fost un apreciat agent secret britanic. În rândurile de mai jos, lăsăm fără acoperire 5 dintre cei mai renumiţi scriitori-spioni. Să-i descoperim împreună pe cei care nu s-au limitat la a imagina situaţii explozive, ci s-au aflat şi în realitate în mijlocul luptei dintre diferitele servicii secrete.

  1. Unul dintre cei mai renumiţi scriitori-spioni este poate Ian Lancaster Fleming, jurnalist britanic şi autor a douăsprezece romane care-l au ca protagonist pe unul dintre cei mai îndrăgiţi spioni imaginaţi vreodată – James Bond. Fleming a lucrat pentru divizia britanică de Intelligence naval în timpul celui de-al doilea război mondial şi chiar a fost implicat în plănuirea operaţiunii „Goldeneye”. Ca agent secret al MI6, s-a spus despre Fleming că avea o imaginație care îi surprindea – de multe ori nu în cel mai plăcut mod – pe superiorii săi. Însă cititorii au apreciat cel mai mult tocmai această latură a scriitorului britanic. Dovadă stau cele peste 100 de milioane de exemplare ale cărţilor sale vândute în toată lumea, dar şi cele 25 de ecranizări în care James Bond a fost interpretat de 7 actori. „Bond este o sumă a tuturor agenţilor secreţi şi ai celor din trupele de comando pe care i-am cunoscut în timpul războiului” explică scriitorul. Acesta recunoaşte că, atunci când a scris primul roman din seria Bond, a vrut ca protagonistul să fie o persoană total neinteresantă, un instrument în mâinile altora. „Când am ales numele de James Bond, m-am gândit că este cel mai anost pe care l-am auzit vreodată” recunoaşte Fleming. Însă, din fericire pentru cititori şi spectatorii din sălile de cinema, lucrurile au ieşit exact pe dos!
  2. „Dacă vrei să afli adevărul, şampania este mai bună decât un detector de minciuni!” O spune Graham Greene, care ne vorbeşte nu numai în calitate de scriitor, ci şi din experienţa sa de agent MI6. Scriitorul a fost racolat în serviciul secret britanic de către sora sa, care lucra deja acolo. În calitatea sa de spion, Greene a călătorit în multe ţări îndepărtate, din care s-a întors şi cu informaţii preţioase, dar şi cu subiecte pentru cărţile sale. Scriitorul i-a ajutat pe rebelii lui Castro în timpul revoluţiei şi chiar l-a cunoscut pe liderul cubanez, care i-a dăruit un tablou pictat de el.
  3. Nume de cod „Argo” – sub această acoperire se ascundea nimeni altul decât câştigătorul Nobelului pentru literatură, Ernest Hemingway. După cum a dezvăluit un fost ofiţer KGB, scriitorul american a fost recrutat de serviciul secret sovietic NKVD, care a precedat KGB-ul, după ce şi-a exprimat în nenumărate rânduri dorinţa de a spiona pentru aceştia. Însă, indiferent care au fost motivele, Hemingway s-a dovedit „un spion diletant, care nu a oferit nicio informație politică preţioasă”. NKVD a renunţat la serviciile sale, iar Hemingway a trecut de partea spionilor americani. Scenariile sale de combatere a inamicilor nu au fost întotdeauna apreciate, dar cel puţin scriitorul părea că se distrează foarte bine. Conform documentelor declasificate, ideea lui Hemingway de a descoperi submarinele germane era următoarea: „Ne facem că pescuim şi aşteptăm până când nemţii vin să cumpere de la noi pește proaspăt şi apă, iar apoi îi atacăm cu bazooka, mitraliere şi grenade!”. Se poate ca, în privinţa calităţilor de spion ale lui Hemingway, serviciile secrete americane şi sovietice să fi ajuns la aceeaşi concluzie – „spion diletant”.
  4. Un alt personaj fascinant, atât în viaţa reală, cât şi pe tărâmul ficţiunii, a fost autorul romanului „Robinson Crusoe”, Daniel Defoe. Scriitorul a fost considerat nu numai fondatorul romanului englez, ci şi o figura istorică importantă, unul dintre promotorii serviciului secret britanic. Spion în serviciul reginei Ann, Defoe a avut o contribuţie crucială în actul de unire a Scoţiei cu Anglia. Cel care l-a imaginat pe Robinson Crusoe era însă exact opusul personajului său – foarte sociabil, Defoe avea abilităţi uluitoare de persuasiune şi putea vorbi de la egal la egal cu oameni din cele mai variate categorii sociale.
  5. Autorul romanelor „Vălul pictat” şi „Luna şi doi bani jumate”, Somerset Maugham, a fost nu numai scriitor talentat, ci şi unul dintre cei mai apreciaţi agenţi de Intelligence britanici. În timpul primului război mondial, Maugham a lucrat pentru Crucea Roşie, iar în 1916 a fost recrutat ca agent SIS (serviciul britanic de informaţii secrete) cu zonă de operare în Elveţia şi Rusia, înainte de revoluţia bolşevică. Maugham avea un spirit de observaţie deosebit şi un temperament foarte potrivit pentru a lucra în serviciile secrete. Scriitorul spunea că a moştenit de la tatăl său, avocat renumit, calitatea de a judeca la rece şi de a nu se lăsa niciodată înşelat de aparenţe. Nici serviciile secrete sovietice nu se lăsau înşelate de aparenţe, astfel încât, în 1941, la apariţia romanului „Mister Ashenden, agent secret” al lui Somerset Maugham, serviciul militar sovietic de informaţii a creat o divizie specială de decriptare a mesajelor ascunse în romanele engleze de spionaj.

În ceea ce priveşte scriitorii-spioni români, Martha Bibescu a fost una dintre cele mai renumite colaboratoare ale Serviciului Secret de Informaţii al României.

Voi ce alţi scriitori-spioni din România sau lumea întreagă doriţi să deconspiraţi?

Accesează librăria eMag pentru alte titluri interesante