Se întâmplă câteodată ca-n cărțile pe care le citim să dăm peste pasaje sporadice sau capitole întregi care vorbesc tare și răspicat despre bucuria gustului. Descrierile vii, mirosurile pe care le evocă, amintirile pe care ni le stârnesc acele paragrafe magistral lustruite de scriitori cu apetit și pentru cuvinte, și pentru mâncare, ne fac să salivăm, să punem la cale festinuri și să ne imaginăm în cât mai multe detalii toate bunătățile pe care personajul cărții le vede în fața ochilor sau le mănâncă cu poftă.

Ne plac cărțile despre bucuria de a mânca mai ales dacă și noi suntem gurmanzi cu acte-n regulă și visători cu imaginația mereu la cote maxime. Mâncarea de pe pagină ne transpune într-un viitor pe care merită să-l așteptăm sau ne face să ne gândim la un trecut pe care acum îl vedem lipsit de griji tocmai datorită ei. Oricum ar fi, pentru multele senzații oferite de o masă bună, descrisă pe una sau mai multe pagini, merită să citim cât mai multe cărți ce ne oferă plăcerea aceasta. Mai jos sunt câteva asemenea exemple de literatură delicioasă.

Ce citește un gurmand?

Fiziologia gustului”, Jean Anthelme Brillat-Savarin. Scrisă la începutul secolului XIX, atunci când gusturile erau încă în formare, acest compendiu gastronomic a fost special compus pentru epicurienii cei mai iluștri. Iar atunci când autorul ei proclamă direct că descoperirea unui fel de mâncare nou înseamnă mai mult pentru fericirea umană decât descoperirea unei stele, știi că vei avea parte de informații care se vor dovedi la fel de valabile chiar și în zilele noastre. De citit pentru ruminațiile filosofice asupra alimentației și a actului de a mânca, pentru ideile autorului asupra mesei ideale și a aforismelor care nu și-au pierdut prospețimea nici astăzi: „Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești” sau „Desertul fără brânză este ca o femeie frumoasă care și-a pierdut un ochi”.

Cărțile lui Peter Mayle. E greu să nu fii invidios pe Peter Mayle. Britanicul strămutat pe meleaguri franceze ne-a obișnuit și ne-a încântat de fiecare dată cu cărțile lui în care abundă mesele absolut savuroase, festivalurile agitate, restaurantele Michelin și, în general, acea joie de vivre pe care am vrea toți s-o experimentăm, sătui de haosul de zi cu zi. E imposibil să nu te îndrăgostești de Provence-ul văzut prin ochii lui, de piețele pline de lavandă, usturoi și brânză, de anticari și vinurile licoroase, de peisajul rural și de viața bună și aromată care pare să existe dintotdeauna acolo. O scurtă incursiune în oricare dintre cărțile lui îți va oferi experiențe senzoriale deosebite și vei tânji după trufe, melci sau foie gras cât ai zice… Provence.

O delicatesă”, Muriel Barbery. „Ce ironie! După decenii de crăpelniţă, de valuri de vin, de alcool de toate felurile, după o viaţă înecată în unt, frişcă, sos, prăjelniţă, de excese la orice oră, pregătite cu rafinament, migălos alintate, cei mai fideli locotenenţi ai mei, meşterul Ficat şi acolitul său Stomac, se simt de minute, iar inima mă lasă.” În această scurtă și delicioasă carte, Barbery spune povestea celui mai mare critic gastronomic din lume, aflat pe patul morții, care caută un gust de demult, pe care și-l dorește reamintit și experimentat pentru o ultimă dată. Căutarea acelui gust este meticuloasă și, datorită ei, cititorul călătorește în Grecia, Tanger sau Bretagne și experimentează sorbet-uri, coajă de pâine aburindă, sardine la grătar și multe altele. De va găsi aroma mult visată, veți afla cu siguranță citind cartea.

Madame Mallory și micul bucătar indian”, Richard C. Morais. Atunci când o carte tratează două bucătării atât de efervescente ca cea franțuzească și cea indiană, știi că apetitul tău va fi stârnit în toate felurile posibile. Ideile principale ale cărții, destinul și puterea de a-ți urma visul oriunde te-ar duce el, se împletesc bine cu toate combinațiile de arome și gusturi, imaginile pitorești și suspansul, fiindu-ți aproape imposibil să te dezlipești de pagină.

Chocolat, Joanne Harris. O carte pentru zilele de toamnă, la fel ca băutura din titlu, Chocolat este plină de magie, oameni buni și răi, prieteni imaginari, dragoste și pierdere, dar și despre puterea ciocolatei de a aduce oamenii împreună. Dacă sunteți în căutare de delicii care să vă stârnească imaginația, descrieri voluptuoase și personaje misterioase, dați o șansă lui Chocolat să vă încălzească. Neapărat în compania unei delicatese din aceeași familie.

Din literatura română, este imposibil să nu amintim de Păstorel Teodoreanu, Radu Anton Roman și Sanda Nițescu. Păstorel Teodoreanu, nelipsit al cârciumilor și boem nonconformist, a fost în același timp și un gurmand cu un rar chef de viață. Rămas în istoria literaturii române ca un excelent epigramist, el a reușit totuși să prindă și elementele cheie ale gastronomiei tradiționale românești în a sa Gastronomice. Tonicul Radu Anton Roman a scris istorie cu o emisiune culinară, dar va rămâne în amintire și ca un povestitor hâtru și jovial, cu un stil inconfundabil și cu un apetit extraordinar de viață și de bucate cu dichis. Sanda Nițescu, deși nu la fel de cunoscută ca cei de mai sus, are avantajul absolut de a stârni în cititor efluvii de arome și voluptăți, senzații care ne sunt proprii tuturor, mirosuri pe care le recunoaștem și în care ne recunoaștem. Citiți Un fir de mărar și cerul albastru.

Ce alte cărți despre mâncare și alimentație v-au deschis apetitul?