Suntem convinși că cei mai mulți dintre noi sunt deja cu gândul la vacanța de Paște. Unde ieșim, pe cine vizităm, ce punem pe masă înaintea musafirilor sunt, probabil, lucruri deja stabilite. Dacă încă nu știți ce cărți să citiți sau să puneți în bagajul de vacanță vă venim noi în ajutor. Mai jos, găsiți 3 recomandări de cărți la care să meditați sau care să vă aducă multe momente de plăcere în scurta vacanță de Paște.

Suntem datori să vă avertizăm că romanul „Cântec lin” al scriitoarei franceze de origine marocană Leila Slimani este o carte bună, pe care o veți aprecia, însă atmosfera și subiectul sunt destul de apăsătoare (ca să folosim un eufemism). Câștigător al premiului Goncourt în urmă cu doi ani, „Cântec lin” este o carte care surprinde cititorul prin stilul aparent impersonal, „dezbrăcat” de podoabe stilistice, cu fraze scurte. Însă tocmai aceasta asigură un ritm foarte intens narațiunii, iar notațiile precise ale evoluției psihologice a personajelor sau a mentalităților sociale dau senzația de „disecție” a unei tragedii petrecute într-o familie, de pătrundere în chiar miezul evenimentului. Stilul cu aparență impersonală al scriitoarei franceze, foarte vizual, de altfel și folosirea frecventă a timpului prezent îi oferă cititorului oportunitatea de a „vedea” filmul narațiunii foarte exact și, de aici, impactul atât de puternic pe care-l are lectura acestei cărți.

Romanul se deschide cu relatarea unei scene șocante și poate da senzația că avem sub ochi un thriller. Însă autoarea se concentrează mai mult pe detalierea vieții unui cuplu obișnuit, confruntat cu unele dintre cele mai firești probleme ale vieții. Myriam și Paul sunt doi tineri care au de împăcat dorința de împlinire profesională și datoria de părinți pentru doi copii mici, Adam și Mila. Iar, dacă la început Myriam aprecia bucuria noii ei condiții de mamă, după venirea pe lume a celui de-al doilea copil situația a devenit din ce în ce mai frustrantă, universul său, din ce în ce mai strâmt. Adam are orgoliul de a-și putea întreține singur familia, iar Myriam, dorința ca viața ei să însemne mai mult decât a fi mamă. Louise, bona indispensabilă, care pare soluția perfectă, are și ea disfuncționalități emoționale provenite din chiar statutul ei. Apreciem la romanul Leilei Slimani în primul rând că, deși conține elemente care l-ar putea aduce în zona de thriller, centrul de greutate al cărții se deplasează spre zona observațiilor de psihologie socială, iar stilul este „precis, clinic, incisiv”, după cum scrie „Le Monde”.

Sperăm ca cititori să nu considere nepotrivită pentru scurta perioadă de vacanță de Paște o lectură ca „Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale” de psihoterapeutul Jorg Fengler. Când suntem prinși sub „teroarea” unor termene-limită, a nenumăratelor obligații între care trebuie să ne împărțim, când timpul e din ce în ce mai scurt, iar lista cu „de făcut” din ce în ce mai lungă sunt puține șanse să stăm să medităm la subiectul propus de psihologul german. Așadar, considerăm perioada aceasta de respiro, până revenim la agitația cotidiană, un prilej numai bun de a reflecta la calitatea vieții pe care o ducem. Iar dacă nu suntem mulțumiți, putem experimenta – pentru că avem, în sfârșit, puțin timp – și câteva soluții propuse de un specialist.

Fenomenul burnout, pe care Jorg Fengler îl studiază de 25 de ani, se referă la starea de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit și care are legătură, în general, cu latura profesională a vieții oamenilor (deși nu este obligatoriu). Burnout nu este o boală în sensul propriu-zis al cuvântului, deși putem ajunge la spital din cauza aceasta, iar presa a prezentat cazuri ale unor persoane care au decedat (în plină tinerețe) din cauza menționată. Burnout este un dezechilibru profund cauzat de stres, care ne poate provoca boli fizice grave și afecțiuni psihice. Psihoterapeutul Jorg Fengler își propune în cartea sa să ofere cititorilor un set de măsuri practice și ușor aplicabile, care să ridice calitatea vieții și să ne ajute să evităm această afecțiune. Jorg Fengler ne învață să deprindem un nou stil de viață, cu pași mici, iar motto-ul care să ne ghideze să fie următoarea frază: „Grija pentru sine este unul dintre hobby-urile mele preferate!”. În prima parte a cărții, Jorg Fengler descrie fenomenul de burnout, iar în cea de-a doua parte detaliază un set de 25 de principii care pot ajuta la prevenirea acestui fenomen.

De la calmarea respirației, conștientizarea propriului corp și a semnalelor pe care le transmite și până la alimentația sănătoasă, psihoterapeutul german explică cele mai bune metode de a ne echilibra în plan fizic. În plan mental, Fengler recomandă (între altele) conștientizarea deplină a prezentului (mindfulness) și centrarea asupra unui singur lucru. Multitaskingul atât de lăudat azi este recomandat de medicul german doar ca excepție, în timp ce minipauzele ar trebui valorificate la maximum. Cultivarea unei atitudini de recunoștință, iubire și bunătate este și acesta un mijloc eficient de prevenire a fenomenului de burnout.

Dar destul cu nonficțiunea! Să ne întoarcem la domeniul mai ofertant al beletristicii și să nu-i uităm nici pe adolescenți. „O poveste haioasă” de Ned Vizzini este un roman încadrat în categoria Young Adult, mai mult formal, datorită faptului că protagonistul este un adolescent. În fapt, cartea este, după cum atât de exact îi spune și titlul, o povestea haioasă și pentru toate vârstele despre lupta dificilă de a dobândi o perspectivă luminoasă, optimistă și, în fond, atât de firească asupra vieții. Este uimitor cum un autor precum Ned Vizzini, care a suferit de depresie încă de la 20 de ani, reușește să abordeze o temă gravă – depresia la adolescenți – într-un registru amuzant, fără a fi facil. „O poveste haioasă” este un titlu inclus în top 100 cele mai bune cărți pentru adolescenți și a fost și ecranizat, în 2010, cu Keir Gilchrist, Zach Galifianakis, Emma Roberts și Viola Davis în rolurile principale.

Ned Vizzini a militat pentru combaterea depresiei, a ținut prelegeri publice, iar romanul „O poveste haioasă” are puternice influențe autobiografice. Protagonistul cărții, Craig Gilner, un tânăr de 15 ani, petrece și el, ca și autorul cinci zile într-un spital psihiatric. Să nu ne imaginăm însă că „O poveste haioasă” este o carte care ne va deprima. Paradoxal, deși abordează tema depresiei la adolescenți, cartea reușește să ne amuze, să pătrundă în profunzimile psihologice ale unui adolescent, dar și să dea o notă optimistă întregii povești. Încă o dată, paradoxal! Și spunem aceasta pentru că, la numai câțiva ani de la publicarea romanului, scriitorul avea să piardă lupta cu depresia. „E foarte greu să vorbeşti cu cineva, după ce ai încercat să te sinucizi. Asta e mai presus de orice altceva, şi nu e o chestie mentală – e ceva fizic, aşa cum tot fizic e greu să deschizi gura şi să laşi cuvintele să iasă. Ele nu ies lin şi în acord cu creierul tău, aşa cum li se întâmplă oamenilor normali; cad în bucăţi mari ca gheaţa zdrobită de la dozator; te împiedici de ele pe măsură ce ţi se adună în spatele buzei inferioare. Aşa că mai bine taci.” Reflecțiile, care reprezintă chiar începutul romanului îi aparțin adolescentului Craig Gilner. Îl cunoaștem în primul capitol, în care protagonistul ne spune „Care-i treaba cu mine”. Craig are, teoretic, tot ce-și poate dori un tânăr – familie iubitoare alături, prieteni și frecventează o școală foarte bună. Se analizează însă prea mult și nu are suficientă încredere în el, prin urmare competițiile între elevii foarte buni ai școlii îl fac să clacheze emoțional. La aceasta se adaugă și o iubire aparent imposibilă astfel încât depresia și gândul sinuciderii încep să-i dea târcoale. Dar soarta are uneori un simț ciudat al umorului. Iar Craig Gilner începe să-și schimbe ușor perspectiva asupra vieții într-unul dintre cele mai nefericite locuri de pe lume.

Voi v-ați gândit ce cărți să citiți în vacanța de Paște? Ce ne-ați recomanda?