Deşi în general apreciem scriitorii pentru imaginaţie, stil şi poveste, de multe ori ni se întâmplă să avem şi reacţii pur fizice la lectura cărţilor unora dintre aceştia. Haruki Murakami ne impresionează prin semnificaţiile universului fantastic creat de el, dar câţi dintre noi nu am zăbovit cu papilele gustative excitate asupra descrierilor amănunţite ale reţetelor pregătite de personajele scriitorului nipon? Micul dejun generos al lui Miss Marple nu ne poate lasa indiferenţi, iar după ce Hercule Poirot face apologia virtuţilor unei ceşti cu cacao, cu siguranţă vom da fuga la bucătărie ca să ne pregătim şi noi una. Din paginile romanelor să pornim împreună spre bucătăriile creatorilor lor pentru a descoperi 5 scriitori faimoşi şi reţetele lor favorite.

 

  1. Spiritul critic şi satiric al lui George Orwell evidenţiat în „Ferma animalelor” şi „1984” nu s-a îndreptat numai împotriva societăţii totalitare, ci a vizat şi bucătăria engleză, de care scriitorul nu era tocmai încântat. „Simplă, greoaie şi probabil un pic barbară” – astfel descria Orwell modul de a găti al britanicilor, în eseul din 1946, rămas nepublicat, în care disecă fără milă preparatele tradiţionale englezeşti. Există însă şi o reţetă care l-a sedus pe scriitor, „una dintre cele mai mari glorii ale bucătăriei britanice, un preparat extrem de bogat, elaborat şi scump” – budinca de prune. Acest desert tradiţional de Crăciun, plin de fructe uscate, nuci şi arome exotice este foarte potrivit pentru o zi de sărbătoare. Dar în ciuda denumirii sale, budinca de prune conţine portocale, cireşe confiate, lămâie, migdale însă nici urmă de prune.
  2. Una dintre cele mai celebre autoare de romane poliţiste, creatoarea unor personaje memorabile că Hercule Poirot sau Miss Marple, Agatha Christie s-a născut şi a crescut în Devon şi, după cât se pare, a rămas profund legată de deserturile copilăriei. Smântâna bine bătută, îndulcită şi aromată cu vanilie, care acompania biscuiţii fragezi serviţi la ceaiul de la ora 5, a rămas marea slăbiciune a scriitoarei pe tot parcursul vieţii. „Lângă maşina de scris, avea întotdeauna o cană uriaşă pe care scria Nu fi lacomă plină cu frişcă Devonshire” îşi aminteşte nepotul scriitoarei. În loc să întingă delicat cu un biscuit în crema de smântână dulce şi aromată şi să soarbă o înghiţitură de ceai, marea doamna a romanului polițist englez se servea cu lingura din frișca Devonshire, uitând cu totul de „accesoriile” care o însoţeau. „Mult mai bună decât uleiul de cod obişnuia să spună mama” spunea Agatha Christie şi bineînţeles că îi dăm dreptate.
  3. Jean-Paul Sartre, filozoful şi romancierul francez laureat al premiului Nobel, avea la rândul sau o „plăcere vinovată”, aşa cum ne dezvăluie corespondenţa sa cu Simone De Beauvoir. Halvaua a fost marea pasiune culinară a filozofului existenţialist, de care nu a putut uita nici în împrejurările dramatice ale celui de-al doilea război mondial. Aflat pe front, Sartre a cerut câteva cutii de halva şi a intrat în panică în momentul când a văzut că acestea întârzie să-i parvină. „Cărţile le-am primit, însă nu şi halvaua. Ai mai trimis vreun pachet?” o întreba scriitorul pe Simone De Beauvoir. În cele din urmă, halvaua preparată cu miere şi migdale mărunţite a ajuns la Sartre. „Am mâncat toată cutia la masa de prânz!” a recunoscut scriitorul.
  4. Creatorul romanului de nonficţiune, Truman Capote, era la fel de talentat şi în bucătărie. Scriitorul american învăţase să gătească în timpul şederii în Sicilia şi avea o adevărată slăbiciune faţă de dulciuri. Desertul preferat de Capote era budinca italiană de vară, o varianta mai uşoară de tiramisu. „E cea mai bună prăjitură pe care am gustat-o vreodată!” scria Truman Capote. Mascarpone cu sos de ciocolată, pişcoturi şi fructe proaspete de pădure – aceasta este reţeta desertului perfect în viziunea autorului romanului „Cu sânge rece”.
  5. Cel mai mare poet american, Walt Whitman, nu ar fi refuzat niciodată gogoşile şi mai ales tortul cu cafea, servit în special, la micul dejun. Fără să ţină cont de această recomandare, Whitman mărturisea în corespondenţa sa că „păcătuia” şi seara târziu cu o felie generoasă dintr-un astfel de tort. „Am fost destul de prost să beau ceva tare şi să mănânc câteva felii de tort de cafea seara târziu” se confesa poetul. Pe vremea sa însă, acest preparat nu conţinea prea mult zahăr, ci o cantitate considerabilă de cafea în aluat.

 

Ție ce romane ți-au stârnit apetitul?