Deși cu toții știm care este sensul cuvântului „fericire”, probabil că am reuși cu destulă dificultate să dăm o explicație care să mulțumească pe toată lumea. În linii mari, fericirea este un sentiment destul de subiectiv, declinat de fiecare în funcție de propria personalitate. Cu toate acestea, sunt și lucruri care ne fac fericiți pe mulți dintre noi – nașterea unui copil, recunoașterea socială, iubirea împărtășită sunt doar câteva dintre acestea. Preocuparea noastră este cum să facem fericirea să dureze cât mai mult, să nu se transforme în „fata morgana” sau într-un scurt episod dintr-un serial întreg de nemulțumiri și frustrări. De la simpla cultivare a unei stări de bine, la fericire ca pace sufletească sau împlinire prin credință, scriitorii ne-au vorbit adesea despre acest sentiment. Să frunzărim împreună 3 cărți despre fericire.

Ce ne face cu adevărat fericiți? 3 cărți despre fericireCuvântul ales de editorii Dicționarelor Oxford ca reprezentativ pentru anul trecut a fost danezul „hygge”. Ca să înțelegem mai bine universul cuprinzător inclus în acest cuvânt și strânsa sa legătură cu fericirea putem apela la „Mica Enciclopedie Hygge. Rețeta Daneză a Fericirii” scrisă de Meik Wiking, directorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga. Deși totul ar putea părea o glumă, institutul danez (pentru care lucrează economiști, psihologi, antropologi, filozofi și specialiști în științe politice) face o treabă cât se poate de serioasă.

Meik Wiking este un adevărat „specialist în fericire” și tot el și-a asumat misiunea de a explica lumii cum înțeleg danezii acest concept sintetizat de cuvântul hygge. „Ceea ce este libertatea pentru americani, rigurozitatea pentru germani și stoicismul pentru britanici este hygge pentru danezi” ne explică autorul sugerând modul particular al danezilor de a înțelege fericirea. Hygge se referă de fapt la fericire înțeleasă ca o stare de bine, de confort, intimitate și siguranță, de bucurie trăită alături de prieteni și familie și nu în ultimul rând la răsfăț. „Afli ce este hygge atunci când simți hygge” spune autorul, care oferă în „Mica Enciclopedie Hygge” rețeta daneză completă a fericirii. De la o pereche de șosete de lână într-o zi friguroasă de iarnă și o ceașcă cu ciocolată fierbinte, la lumânări aprinse (danezii sunt cei mai mari consumatori din Europa), mobilier ales cu grijă și rețete gastronomice, „Mica Enciclopedie Hygge” ne oferă nenumărate variante pentru o stare de bine. Nu avem decât să le încercăm!

Ce ne face cu adevărat fericiți? 3 cărți despre fericireDacă ne dorim ceva mai mult decât să ne simțim „hygge” putem alege dialogurile dintre scriitorul și psihiatrul american Howard Cutler și Dalai Lama redate în volumul „Arta de a fi fericit într-o lume zbuciumată”. În împlinirea dorinței de a trăi fericiți ne poticnim cel mai adesea în neajunsurile lumii în care trăim. Cum putem ajunge de la teamă la optimism și speranță, de la violență la dialog și compasiune? Și nu în ultimul rând – cei care caută fericirea trebuie să se concentreze asupra acestui sentiment în plan personal sau să lupte pentru fericirea societății? La această dilemă Dalai Lama răspunde simplu că prima nu o exclude pe cea de-a doua, ba chiar o condiționează.

Înțeleptul tibetan ne vorbește despre rolul emoțiilor pozitive în construirea unei lumi noi, despre fericire interioară, exterioară și încredere, dar se apleacă și asupra caracteristicilor firii omenești, încercând să explice cauzele violenței. Dalai Lama ne învață și cum să ne înfruntăm teama și care este rolul empatiei și compasiunii în accederea fericirii, atât de greu de găsit într-o lume zbuciumată.

Ce ne face cu adevărat fericiți? 3 cărți despre fericirePentru cititorii români, unul dintre scriitorii cei mai dragi, care ne aduce zâmbetul pe buze imediat ce-i rostim numele este Nicolae Steinhardt. Ne amintim de Steinhardt, monahul de la Rohia, cu respect și duioșie și îi iubim cărțile pentru modul în care ne provoacă intelectual și ne silește – cu umor și blândețe – să vedem lucrurile dintr-o perspectivă cu totul nouă. Iar cartea care ni-l aduce mai aproape de inimi și de minți pe monahul de la Rohia este (într-o măsură mai mare decât altele) „Jurnalul fericirii”.

„Cine a fost creştinat de mic copil nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce înseamnă botezul. Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii. S-ar zice că de fiecare dată asediatorii urcă tot mai sus şi lovesc mai cu poftă, cu precizie. Va să zică este adevărat: este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există sfintele taine. Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge n-ar putea fi atât de neînchipuit de minunată şi deplină. Linişte. Şi o absolută nepăsare. Faţă de toate. Şi o dulceaţă. În gură, în vine, în muşchi. Totodată o resemnare, senzaţia că aş putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet îngăduitor care se împrăştie pretutindeni, nu localizat pe buze. Şi un fel de strat de aer blând în jur, o atmosferă asemănătoare cu aceea din unele cărţi ale copilăriei. Un simţământ de siguranţă absolută. O mână care mi se întinde şi o conivenţă cu înţelepciuni ghicite”. Mărturisirea îi aparține evreului convertit la creștinism Nicolae Steinhardt, celui care, în iadul temnițelor comuniste a cunoscut fericirea cea mai profundă, după ce a fost botezat „în mare grabă cu apa dintr-un ibric cu smalțul sărit”.

Fericirea în astfel de condiții poate părea stranie, însă scriitorul ne explică: „Creştinul e liber, aşadar fericit. Acesta şi este sensul genialei şi inspiratei fraze a lui Kierkegaard: contrariul păcatului nu este virtutea, contrariul păcatului este libertatea”. Nici lanțurile, nici gratiile, nici foametea, amenințările și torturile nu au avut puterea de a distruge sentimentul atât de puternic trăit de Steinhardt după botez. „Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit. (…) Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar şi creşte mereu; dacă răul nu are fund, apoi nici binele nu are plafon” spune scriitorul. Nu ne îndoim nicio clipă de veridicitatea confesiunilor lui Steinhardt atât datorită convingătoarei sale mărturisiri de credință, cât și pentru traseul pe care l-a luat viața sa după ieșirea din închisoare, când, după un timp, a devenit monahul de la Rohia.

Vouă ce cărți despre fericire v-au plăcut? Sau ce cărți v-au făcut să vă simțiți fericiți?