„Meseria” de părinte este, fără nicio îndoială, una dintre cele mai dificile și mai pline de neprevăzut din lume. Nimeni nu te poate pregăti pentru toate situațiile cu care te întâlnești, este o slujbă cât toată viața, iar „demisiile” nu sunt acceptate. Multe cupluri amână momentul de a avea un copil până vor fi pregătiți, înțelegând prin aceasta dobândirea unei situații financiare confortabile. Însă, chiar și de rezolvăm această problemă, provocările pot veni din cu totul alte zone. Dacă întrebarea „Ce ne facem cu copiii?” este recurentă și în cazul tău, iată 3 cărți care te pot inspira.

Dăruiește iubirea care vindecă. Ghid pentru părinți” de Harville Hendrix si Helen Lakely Hunt este o carte de parenting care pune problema relației cu copiii într-un mod mai puțin obișnuit. Autor al bestseller-ului New York Times „Primește iubirea pe care o dorești”, doctorul în psihologie și specialistul în relații Harville Hendrix așază în centrul atenției, în această carte scrisă în colaborare cu soția sa și persoana părintelui. Ne-am fi așteptat ca, într-o carte de parenting, să ni se ofere sfaturi despre cum să gestionăm mai bine relația cu un copil dificil, cum să-l facem să ne asculte, să încerce să se ridice la nivelul exigențelor noastre, pentru că noi știm ce e mai bine pentru el.

Harville Hendrix susține însă o idee nu tocmai confortabilă pentru părinți. Și anume că o analiză lucidă a propriului nostru tipar de părinți ne va ajuta să îmbunătățim relația cu copiii. În mod inconștient, părinții care au avut experiențe nefaste în copilărie (și nu ne referim la relații parentale abuzive. Și lipsa de atenție poate fi o experiență dureroasă pentru un copil) tind să transmită la generația următoare un tipar de comportament. „Am observat că rănile pe care le primim în copilărie devin moștenirea copiilor noștri. Când am întrebat oamenii despre experiențele din copilăria lor, am început să înțelegem modul în care un parentaj care lasă de dorit este transmis, prin tipare repetitive, de la o generație la alta. Dacă un tată a primit prea multă sau prea puțină atenție din partea părinților pe parcursul unui anumit stadiu al propriei dezvoltări, el va avea probleme în a ști cum să-i faciliteze propriului copil trecerea prin acea etapă” explică specialistul american în parenting.

Hendrix propune conceptul de „părinte conștient”, adică un părinte care nu numai că este conștient de propria moștenire în acest domeniu, dar, în cazul în care aceasta este una nefericită, încearcă să o depășească, pentru a avea o relație sănătoasă cu propriul copil. Autorul ne provoacă să ne vindecăm întâi propriile răni emoționale, pentru că, în opinia sa, doar astfel vom construi o bună relație cu copilul. Iar prin aceasta Harville Hendrix înțelege crearea unei atmosfere de siguranță, respectând autonomia copilului și încurajându-l să aibă păreri proprii, dar și metode educative flexibile și echilibrate, nici prea restrictive, nici prea îngăduitoare.

Cum ar fi dacă școala nu și-ar limita programele doar la transmiterea de informații, ci ar include între obiectele de curs și metode de dezvoltare a inteligenței emoționale la copii? De mare ajutor probabil că ar răspunde cei mai mulți dintre părinți. Psihologi și pedagogi de la noi și din alte țări și-au dat seama cât de utilă ar fi o astfel de inițiativă. Însă, dacă la noi în țară lucrurile au rămas, din păcate, la stadiul de discuții, în Statele Unite proiectul a fost aplicat deja în câteva sute de școli.

Cu o experiență de 40 de ani în domeniul educației și expert în învătarea socio-emoțională, Linda Lantieri a creat un program care se aplică deja cu succes. Principiile care stau la baza sa sunt detaliate în volumul „Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor. Tehnici de a cultiva puterea lăuntrică a copiilor”. Cartea cuprinde o introducere și meditații pe marginea acestui subiect ale lui Daniel Goleman, cel care a teoretizat pentru prima dată conceptul de inteligență emoțională. Volumul semnat de Linda Lantieri pornește de la specificul dezvoltării neurologice și psihologice a copiilor și propune un set de strategii care să îi ajute pe copii să-și înțeleagă emoțiile și să le exprime adecvat, să depășească dificultățile emoționale și chiar traumele. Scopul vizat de aceste exerciții este formarea abilităților de control și socializare, dezvoltarea empatiei și a conștiinței de sine și rafinarea comunicării interpersonale – mai simplu spus, dezvoltarea inteligenței emoționale la cei mici.

Titlul cărții lui Janet Lansbury, „Nu există copii răi” este cât se poate de tonic! Fostă actriță și model, posesoarea unuia dintre cele mai urmărite bloguri de parenting din Statele Unite, Janet Lansbury este la momentul actual una dintre autoarele cele mai respectate în domeniul relației părinți – copii, domeniu de care este preocupată de mai bine de 20 de ani. Deși se bazează pe studii și cercetări în domeniu, cartea lui Janet Lansbury cuprinde sfaturi cât se poate de aplicate pentru cele mai variate situații pe care le poate întâmpina un părinte.

Spre exemplu: „Testarea limitelor îl poate pune în încurcătură chiar și pe cel mai versat adult. De ce aruncă scumpa noastră fetiță cu jucăria în noi când tocmai i-am spus să nu o facă și mai pune și paie pe foc zâmbind cu obrăznicie? E rea? Simte nevoia presantă să arunce lucruri? Poate că ne urăște, pur și simplu…(…) Explicația simplă constă în nefericita combinație între cortexul prefrontal imatur și emoțiile turbulente ale copilăriei mici. Mai simplu spus, copiii sunt copleșiți cu ușurință de impulsuri mai mari și mai puternice decât ei înșiși” ne explică autoarea, care nu se lasă fără soluții, ci detaliază care sunt cele mai eficiente reacții atunci când copiii ne testează răbdarea.

„În ultimul timp, i-am incurajat pe părinții cărora le e greu să-și păstreze calmul să se imagineze ca directori de companie, iar pe copilul lor să și-l imagineze ca pe un subaltern respectat. Directorul îi îndrumă și îi conduce pe ceilalți eficient și cu încredere. Nu folosește un ton nesigur, întrebător, nu se înfurie și nu iși arată emoțiile.” De la cum vorbim cu copilul, până la puterea lui „Nu”, despre respectul transformat în răsfăț și până la „educarea blândă în acțiune”, cartea lui Janet Lansbury oferă soluții practice eficiente pentru multe situații ale vieții de părinte.

Obișnuiți să citiți cărți din domeniul parenting?