Înălţimi de necucerit, în care puritatea aerului ne umple plămânii flămânzi de un nou început. Peisaje care ne taie răsuflarea cu frumuseţea lor, în care sălbăticia stâncilor este domolită de gingăşia florii de colţ. Omul în „luptă” cu natura, încercând să învingă muntele, sau, dimpotrivă, să se ridice pentru o clipă la măreţia sa.

Figura solitară, copleşitoare a muntelui este prezentă adesea în literatură. Munţii se înalţă, puternici, în călătoriile pline de aventuri ale eroilor literari sau dobândesc conotaţii spirituale, alcătuind universuri separate, în care personajele reînvaţă să trăiască. Dacă adoraţi să vă pierdeţi în paginile pline de miracole ale unei cărţi, dar şi pe cărările pline de mister ale unui munte, cele cinci cărţi despre munţi pe care vi le-am pregătit trebuie să se regăsească pe lista voastră de lecturi!

  1. În cazul în care consideraţi că „Pentru că există” este un răspuns suficient de bun la întrebarea „De ce să încerc să cuceresc Everestul?”, trebuie să citiţi „În aerul rarefiat” de Jon Krakauer. Jurnalistul şi alpinistul Jon Krakauer ( a mai scris, printre altele, „În sălbăticie”) a participat în 1996 la cea mai dezastruoasă expediţie de escaladare de pe Everest, în care 8 oameni au murit încercând să atingă cel mai dorit vârf de munte din istoria omenirii. Devenită bestseller, „În aerul rarefiat” a fost recompensată cu titlul de „Cartea anului 1997” la categoria non-ficţiune de către New York Times şi continuă să suscite şi azi aceeaşi fascinaţie. Cu un melange captivant de jurnalism de investigaţie şi talent autentic de scriitor, Krakauer pictează în nuanţe aprige lupta omului cu sălbăticia muntelui, creionând nu numai asprimea naturii care îşi cere partea de sacrificiu, dar şi personalitatea colegilor săi, mânaţi de invidie, de lăcomie şi de mândrie. În această carte, care vă va terifia şi vă va fascina în egală măsură, muntele este inamic şi zeu, obsesie şi ucigaş nemilos, taxând crunt orice greşeală.
  2. Cine nu l-a admirat pe Brad Pitt cel blond într-unul dintre cele mai bune roluri ale carierei sale, al alpinistului Heinrich Harrer, în superbul „Şapte ani în Tibet”? Şi de această dată, adaptarea cinematografică are la baza sa un bestseller: este vorba despre cartea cu acelaşi nume, autobiografie publicată de austriacul Harrer în 1952. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, alpinistul este împiedicat de o misiune britanică să se întoarcă în Europa şi decide să evadeze pentru a ajunge în Tibet. Singurii care ies victorioşi din lupta cu muntele, reuşind să traverseze aprigul masiv Himalaya, sunt Harrer şi amicul său Peter Aufschnaiter. Cei doi devin primii europeni acceptaţi vreodată în miticul Lhasa, „oraş interzis”, iar Heinrich pătrunde chiar în cercul intim al lui Dalai Lama, cu care se va împrieteni şi pe care îl va învăţa despre cultura occidentală. Tradusă în peste 50 de limbi şi considerată una dintre cele mai frumoase cărţi de călătorie, „Şapte ani în Tibet” ilustrează misterul muntelui, ca gardian al unei civilizaţii minunate, la care numai „cei speciali”, „cei aleşi”, au acces.
  3. Muntele nu trebuie să fie investit doar cu conotaţii mistice sau să preia rolul opoziţiei mortale a naturii în faţa invaziei umane. Muntele ne animă şi visele copilăriei, profilându-se ca un spaţiu al inocenţei şi al bucuriei. Chiar şi adulţii pot lua o pauză binemeritată de la maturitate în compania veselei Heidi din frumoasa poveste a scriitoarei elveţiene Johanna Spyri. „Heidi, fetiţa munţilor” se numără printre cele mai cunoscute opere ale literaturii elveţiene şi a câştigat iubirea tandră a celor mici, dar şi afecţiunea dulce-amară a celor mari. Rămasă orfană, Heidi este adusă de mătuşa sa Detie să trăiască în munţii Alpi alături de ursuzul său bunic; curând însă, farmecul şi veselia copilei îl trezesc la viaţă pe acesta, iar cei doi devin de nedespărţit. Armonia este tulburată în momentul în care rătăcitoarea mătuşă se întoarce pentru a o lua pe Heidi la Frankfurt, unde Detie fusese angajată ca doamnă de companie a bogatei Clara Sesemann, o fetiţă bolnăvicioasă. Deşi Heidi şi Clara devin repede prietene, dorul de munte începe să o chinuie pe eroina noastră. Protector, simbol al sănătăţii şi al vieţii echilibrate, muntele este de această dată un ambient nu numai familiar, dar şi binefăcător, pe care îl salutăm cu bineţe de fiecare dată.
  4. Muntele nu ne tentează doar cu înălţimile sale ameţitoare, dar şi cu comorile pe care le ascunde. „Munţii noştri aur poartă”, a spus Octavian Goga, dar poate fi la fel de bine şi motto-ul lui Thorin Oakenshield, „falnicul pitic” al lui JRR Tolkien, din Hobbitul”. Muntele Singuratic, casa plină de bogăţii a piticilor, a fost invadată de dragonul Smaug, iar neamul lui Oakenshield s-a trezit condamnat la pribegie, rătăcind fără linişte în căutarea răzbunării. Soarta lor se schimbă în momentul în care Bilbo Baggins, un hobbit paşnic, dar ingenios, li se alătură într-o aventură care le va schimba viaţa. Considerată un clasic al literaturii pentru copii, nemuritoarea operă Hobbitul” a fost ecranizată în trilogia lui Peter Jackson şi este precursoarea uneia dintre cele mai aclamate cărţi şi ecranizări cinematografice ale istoriei,  Stăpânul Inelelor”. Nu rataţi aventurile lui Bilbo din „Hobbitul”: cartea are un aer duios, neîntinat de întunericul comercial pe care i l-a infuzat filmul, şi vă va cuceri cu peisajele grandioase, specifice lui Tolkien. Muntele lui Bilbo nu este doar adăpost de comori şi tentaţii neştiute („nepreţuitul inel al puterii”), dar şi un simbol al casei şi al dorului de cămin.
  5. Nu doar prezenţa fizică a muntelui, dar şi cea simbolică, încărcată de conotaţii profunde, îi vrăjeşte pe cititori. „Muntele vrăjit, de Thomas Mann, este considerată a fi una dintre cele mai mari opere ale secolului XX. Publicată în 1924, după ce Mann a petrecut 11 ani scriind-o, cartea spune povestea lui Hans Castorp, care, pregătindu-se să devină inginer naval, ia o pauză de la viaţa agitată a începutului de secol XX pentru a face o vizită vărului său Joachim Ziemssen, bolnav de tuberculoză şi internat în sanatoriul Berghof din Alpii elveţieni. Deşi iniţial Hans prevăzuse că va petrece puţin timp alături de ruda sa, aerul rarefiat al munţilor îi dezvăluie câteva probleme de sănătate: timpul se dilată, iar protagonistul ajunge să petreacă şapte ani „deasupra lumii”. De data aceasta, nu mai suntem invitaţi într-un univers străin, agresiv, dar nici într-un cămin prietenos: munţii sunt un spaţiu recomandat bolnavilor pentru însănătoşire, dar devin mult mai mult de atât. În zorii declanşării Primului Război Mondial, munţii redau existenţa izolată a ultimelor generaţii ale Europei vechi, o lume separată, în care timpul are o altă curgere, în a cărei puritate eşti obligat să meditezi la declinul vieţii, la iminenţa morţii, la bolile trupului sau la problemele de filosofie.

Cu semnificaţii aparte, muntele a vrăjit toate aceste opere literare cu prezenţa sa maiestuoasă, pe care scriitorii au interpretat-o în diverse maniere. Care este cartea care a exprimat cel mai bine fascinaţia pe care muntele o exercită asupra noastră, a bieţilor muritori? V-a plăcut călătoria noastră prin paginile pitoreşti ale literaturii?

Accesează librăria eMag pentru alte titluri interesante