Înainte să experimenteze dragostea în cel mai concret fel cu putință, unei cititoare i se poate întâmpla să i se aprindă călcâielele după vreun personaj livresc care răspunde unor idealuri ce nu s-au pârguit îndeajuns din cauza evidentei și acutei lipse de experiență. Atingem aici marele neajuns al lecturii romanelor romantice, și anume faptul că ne dă o imagine a dragostei care nu va exista niciodată în realitate. Dar, după ce accepți cu toată inima adevărul acesta, îți vei aduce aminte pentru totdeauna nopțile când suspinai după vreun Darcy (Mândrie și prejudecată), Hermes (Legendele Olimpului), Victor (Cireșarii) sau Heatchliff (La răscruce de vânturi), iar amintirea lor te va înduioșa.

Departe de a fi perfecte, personajele din literatură au un evident as în mânecă: nu îmbătrânesc niciodată, nu-și pierd vreodată trăsăturile care ne-au făcut să ni le imaginăm și să ne îndrăgostim de ele și nici nu-și compromit reputațiile. Mereu la fel, doar percepțiile noastre despre ele îi pot urca sau coborî în ierarhiile individuale privitoare la umor, atractivitate fizică, periculozitate, inteligență și alte asemenea atribute după care ne ghidăm atunci când (ne) alegem cui îi împrumutăm inimile noastre, fie că e vorba de o oră, o zi, 10 ani sau toată viața.

Fitzwilliam Darcy, Mândrie și prejudecată, Jane Austen. Este imposibil să nu te îndrăgostești de Darcy dacă ești o fană adevărată a lui Jane Austen. Și asta nu doar datorită acelei scene implicând o cămașă udă și păr răvășit de care Colin Firth s-a achitat atât de bine în ecranizarea omonimă a celei mai cunoscute cărți ale autoarei britanice. Darcy e și un om care cumpănește lucrurile înainte să le spună (chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna cele mai curtenitoare), își reprimă sentimentele (ceea ce nu poate fi decât incredibil de atrăgător) și nu se sinchisește deloc de tradițiile vremii, îndrăgostindu-se de eroina Elizabeth.

Jay Gatsby, Marele Gatsby, F. Scott Fitzgerald. Jazz Age, prohibiție, petreceri flamboaiante, femei frumoase. Aceasta este, rezumată în câteva cuvinte, viața lui Jay Gatsby. Ce ne atrage la el, în afară de existența pe care singur și-a clădit-o, este faptul că îi este total devotat lui Daisy, dar în același timp, dorit și invidiat pentru manierele sale impecabile, gustul său incontestabil în materie de haine și trăsăturile sale fizice, masculine și seducătoare.

Rhett Butler, Pe aripile vântului, Margaret Mitchell. Ținând cont de vremuri, trebuia să fii destul de încrezător în propriile forțe ca să te îndrăgostești de o femeie a cărei inimă bătea pentru altcineva. Dar ceea ce-l deosebește pe Rhett de Ashley, de exemplu, este experiența lui, felul lui sofisticat de a înțelege cele mai adânci resorturi ale ființei umane și zâmbetul irezistibil care alină chiar și un suflet furtunos ca al eroinei Scarlett.

Contele Vronski, Anna Karenina, Lev Tolstoi. Toate femeile sunt îndrăgostite de Vronski în romanul lui Tolstoi. Și nu e greu de înțeles de ce: contele e rafinat, seducător, cu relații, inteligent și o companie extrem de agreabilă. Deși o seduce pe Anna cu felul lui intempestiv, nu e ușor de domesticit și cauzează gelozii, eroina având destinul tragic pe care-l cunoaștem cu toții.

Heathcliff, La răscruce de vânturi, Emily Brontë. Heathcliff e prototipul bărbatului care nu numai că iubește cu pasiune, dar și vrea să posede în integralitate obiectul afecțiunii sale. Iar asta este teribil de seducător pentru un anumit procent de femei. Heathcliff este atât de atrăgător pentru potențialul lui de a fi schimbat de femeia pe care o iubește. Și ce femeie n-ar da orice să poată spune că a schimbat un iubit?

În ochii voștri, care este personajul masculin livresc cu cel mai mare capital de atracție?