Pasionaţii de lectură ştiu prea bine de ce iubesc să-şi petreacă timpul în universul romanelor preferate. Fiecare cititor avid a simţit pe propria piele ce înseamnă interacţiunea cu lumea, ideile şi personajele descrise de romancierii favoriţi, dar şi modul în care te poate schimba lectura unei cărţi. Iar aceasta, deşi pare o reacţie subiectivă, a fost totuşi confirmată prin studii ştiinţifice.

Specialiştii în neuroştiinţe au descoperit că cititul unei opere de ficţiune poate îmbunătăţi funcţiile creierului pe mai multe niveluri. Un studiu recent despre beneficiile lecturii asupra creierului („Efectele cititului unui roman asupra conectivităţii creierului, pe termen scurt şi lung”) a fost realizat la Universitatea Emory din Atlanta sub conducerea profesorului Gregory S. Berns. Specialiştii în neuroştiinţe au descoperit că lectura unui roman produce modificări neurologice persistente şi ne poate modela „arhitectura” creierului în cel puţin două moduri.

Cititul îmbunătăţeşte conectivitatea creierului! După ce creierele participanţilor la studiu au fost scanate timp de 19 zile, după şedinţe de 30 de minute de lectură, s-a constatat o activitate intensă în creier în zona asociată cu receptarea limbajului (cortexul temporal stâng), dar şi în zona responsabilă pentru simţul tactil şi simţul proprietăţii corpului (cortexul somato-senzorial). Modificările acestea persistau o vreme chiar şi în stare de repaos.  „Noi numim aceasta activitate din umbra, similară oarecum cu o memorie musculară” a explicat profesorul Gregory Berns.

Cititul îmbunătăţeşte ceea ce este denumit Teoria minţii (theory of mind), care este considerata pivotul dezvoltării umane, cea fără de care nu am putea deduce intenţiile, dorinţele şi credinţele celorlalţi oameni. În cazul persoanelor suferind de autism, spre exemplu, această funcţie a creierului este afectată. Studiul Universităţii din Atlanta a relevat faptul că cititul operelor de ficţiune acţionează asupra zonelor din creier unde se află neuroni responsabili cu controlul mişcării anumitor părţi ale corpului, dar şi cu percepţia senzorială. „A fost o surpriză pentru noi să descoperim o conectivitate crescută în aceste părţi ale creierul, dar acest fapt demonstrează că cititorul se pune într-adevăr în pielea protagonistului romanului”. Această abilitate este cheia îmbunătăţirii teoriei minţii, ceea ce înseamnă că lecturile ne ajută să devenim mai altruişti și mai sensibili la suferinţele celor de lângă noi.

Concluzia profesorului Berns este una foarte clară: „Putem spune cu certitudine că cititul operelor de ficţiune  – mai ales a acelora cu un subiect puternic, impresionant reconfigurează reţeaua neuronală pentru cel puţin câteva zile. Iată în ce fel poveştile rămân parte din vieţile noastre. Rolul pe care lectura îl are în configurarea creierului poate avea implicaţii profunde în educaţia copiilor”, mai spune profesorul Berns.

Voi ce efecte simţiţi că are lectura asupra voastră?