În era digitală, când computerul pare să fi devenit o prelungire firească a noastră, fără de care nu ne mai putem imagina multe dintre activităţile de fiecare zi, scriitori renumiţi recunosc că ei încă folosesc metode clasice, precum stiloul sau maşina de scris. Departe de a fi un moft sau o identificare cu o ipostază romantică a scriitorului, scrisul de mână are beneficii incontestabile, atestate şi de oamenii de ştiinţă. Aceştia subliniază că, folosind această metodă pentru a scrie, intensificăm activitatea celor două emisfere ale creierului, dar în acelaşi timp stimulăm şi creativitatea. Scrisul de mână îmbunătăţeşte memoria şi ajută creierul să rămână tânăr mai mult timp. În plus, s-a dovedit că atunci când alegem să aşternem gândurile noastre cu stiloul, pixul sau creionul pe hârtie, folosim un procent mult mai mare din materia noastră cenuşie. Însă, scriitorii care au ales mijloacele clasice de a-şi concepe operele, nu au făcut aceasta din raţiunile invocate de oamenii de ştiinţă. Iată 5 scriitori îndrăgostiţi de condei sau maşina de scris şi motivele pentru care au ales să nu-şi trădeze „prima iubire”.

  1. Mircea Cărtărescu este unul dintre adepţii declaraţi ai scrisului de mână. Scriitorul a mărturisit că utilizează computerul în viaţa de zi cu zi pentru orice altceva în afară de literatură. Autorul romanului „Orbitor” a dezvăluit în mai multe rânduri că a scris întotdeauna literatură cu pixul pe hârtie şi a folosit o maşină veche de scris doar pentru poemele sale de început. „Îmi place foarte mult să scriu de mână”, spune Cărtărescu, mărturisind că acest lucru face parte din procesul intim de naştere a poveştii şi, mai mult, îl ajută să scrie fără a mai fi nevoie ulterior să editeze textul.
  2. Joyce Carol Oates, una dintre cele mai prolifice şi aclamate scriitoare americane ale momentului, a recunoscut că alege întotdeauna scrisul de mână în locul folosirii unui computer. „Nu înţeleg de ce acesta pare un lucru exotic?”, se întreabă autoarea romanului „Grădina plăcerilor lumeşti”. „Fiecare scriitor a scris de mână până relativ recent. Scrisul este o consecinţă directă a gândirii, planificării, visării – acesta este procesul care duce la scris, mai degrabă decât modul în care se înregistrează scrierea”. Iată că Joyce Carol Oates pare să-i dea dreptate lui Cărtărescu, iar ambii scriitori au descoperit, prin propria experienţă, ceea ce oamenii de ştiinţă confirmă prin studiile lor.
  3. Scriitorul Neil Gaiman a ales o metodă originală de a integra cele două modalităţi de a scrie, cea clasică şi cea modernă, în munca sa. Autorul britanic foloseşte computerul pentru a scrie scenarii, dar întotdeauna şi-a scris de mână romanele şi povestirile. „În ceea ce priveşte romanele, îmi place să le scriu de mână, pentru că iubesc să văd hârtia plină de corecturi atunci când ajung la cea de-a doua variantă a textului”, a mărturisit acesta.
  4. Şi pentru Amy Tan, autoarea romanului „Salvând peştii de la înec”, există o legătură indiscutabilă între creativitate şi naşterea unei poveşti şi scrisul de mână. Scriitoarea americană de origine chineză obişnuieşte să scrie de mână prima variantă a romanelor sale, pe care apoi le redactează pe un computer. „Scrisul de mâna mă ajută să rămân deschisă spre toate acele circumstanţe particulare, toate acele mici detalii care mă conduc spre esenţa poveştii” explică Amy Tan.
  5. Şi scriitoarea laureată a Premiului Pulitzer Jhumpa Lahiri a recunoscut faptul că este mai inspirată atunci când îşi scrie cărţile cu creionul pe hârtie. Însă, la fel ca Amy Tan, autoarea romanului „Pământ neîmblânzit” face o concesie metodelor moderne, astfel încât varianta finală a operelor sale o introduce într-un computer. „Mă simt mai liberă atunci când scriu de mână. Am întotdeauna lângă pat un caiet şi aceasta pentru că îmi vin tot felul de idei pe care trebuie să le notez imediat”, spune Jhumpa Lahiri.

Voi folosiţi scrisul de mână pentru vreunele dintre activităţile voastre?