Când eram pe băncile școlii, probabil că mulți dintre noi au primit cel puțin o dată-n viață îndemnul de a se așeza „cu burta pe carte”. La vârsta maturității, iată că lucrul acesta se întâmplă chiar și când nu ne propunem neapărat. Există cărți de care nu ne putem dezlipi până când nu întoarcem ultima filă, cărți pe care le devorăm cu sufletul la gură. Deși nu doar acestea, romanele din categoria thrillerelor, mai ales aparițiile ultimilor ani, au acest efect asupra cititorilor. Așadar, dacă vreți să stați „cu burta pe carte”, iată 3 thrillere pe care nu le poți lăsa din mână.

Autorii nordici par să fi găsit „formula magică” a genului thriller. Cu o artă a suspansului desăvârșită, intrigi meticulos construite și favorizând adesea factorul psihologic, scriitorii nordici au transformat genul thriller într-un etalon al valorii. Din acest punct de vedere, „Nisipuri mișcătoare” de Malin Persson Giolito este un roman care nu trebuie ratat. Desemnat cel mai bun thriller suedez al anului 2016 și câștigător al premiului Petrona 2018 pentru cel mai bun thriller scandinav, „Nisipuri mișcătoare” este un roman cu o construcție aparte, care va trezi și interesul celor care nu sunt neapărat fani ai genului thriller. Cartea debutează cu o imagine șocantă: o clasă întreagă de adolescenți, inclusiv dirigintele lor zac prăbușiți la podea, uciși într-o crimă ce a zguduit prin brutalitatea ei nu numai Suedia, ci și comunitatea internațională. „Miroase a ouă clocite. Aerul e cețos și cenușiu din cauza fumului de la praful de pușcă. Toți au fost împușcați, în afară de mine. N-am nici măcar o vânătaie”. Mărturia îi aparține lui Maja Norberg, o adolescentă de 18 ani, simpatică, bună la învățătură, care devine inamicul public numărul 1 în Suedia, după ce este bănuită că a pus la cale împreună cu iubitul ei, Sebastian, oribilul atentat. Sebastian a murit și el în cumplitul masacru, la fel și cea mai bună prietenă a Majei. Aflată de nouă luni după gratii, Maja își așteaptă procesul, urmărit cu sufletul la gură de întreaga societate suedeză. Întâmplările care au precedat această tragedie relevă cititorilor laturi întunecate ale psihologiei personajelor, iar confesiunea tulburătoare a Majei conturează imaginea unui infern sufletesc în care tânăra – fie ea vinovată sau nu – a fost proiectată și abandonată.

Ghici care-i mincinosul” de scriitorul britanic M. J. Arlidge este un alt thriller pe care nu-l poți lăsa din mână până nu ajungi – stupefiat, în mod garantat – la ultima filă a cărții. „Ghici care-i mincinosul” este cel de-al patrulea volum din seria care o are ca protagonistă pe inspectoarea Helen Grace, personaj binecunoscut iubitorilor genului. Spre deosebire de volumele anterioare, intriga cărții este construită nu în jurul unui asasin, ci a unui piroman care îngrozește orașul Southampton. Helen Grace și echipa sa par depășiți de situație. Incendiile devastatoare izbucnesc după un plan pus la cale cu meticulozitate, iar piromanul pare a fi mereu cu un pas înaintea anchetatorilor. Nu există nicio legătură între victime, care par alese aleator, iar de la o zi la alta, cu precizie de ceasornic, numărul acestora crește. Interesant este faptul că scriitorul urmărește viețile familiilor aflate în centrul acestui dezastru și motivațiile psihologice ale piromanului, dezvăluit abia în ultimele pagini ale romanului și pe care nu avem cum să-l ghicim cu toate eforturile. Helen Grace, inspectoarea dură și vulnerabilă în aceeași măsură, cu o viață marcată de tragedii de familie și secrete bine păzite, dar care tind să iasă la lumină, ne va dezvălui în acest thriller o nouă latură a personalității sale.

O altă mostră a literaturii scandinave la superlativ este romanul „Fratele” al scriitorului suedez Joakim Zander, autor tradus deja în aproape treizeci de țări. În buna tradiție a autorilor scandinavi, „Fratele” este mai mult decât un thriller, chiar dacă excelează în acest sens. Joakim Zander spune povestea foarte ancorată în realitatea contemporană a doi frați, Yasmine și Fadi, de origine siriană, refugiați de mici împreună cu familia în orașul suedez Bergort. Joakim Zander conturează cu mare precizie drama neadaptării pe care o trăiesc cei de alte naționalități și religii în mijlocul țărilor de adopție. „Suntem străini aici. Și nu vom fi niciodată mai mult decât suma limitărilor noastre. Pentru oameni ca noi niciodată nu este suficient să facem tot ce putem.” Străini în chiar viețile lor, fără a trăi vreodată sentimentul de „acasă”, Yasmine și Fadi au cu adevărat doar afecțiunea profundă pe care o poartă unul altuia. Însă după ce Fadi face o greșeală, Yasmine decide să dea curs tentației cu care lupta de multă vreme – dorința de a părăsi Suedia și a pleca în Statele Unite împreună cu iubitul ei. Deși suferă din cauza faptului că l-a abandonat pe fratele ei, Yasmine rezistă câțiva ani dorinței de a privi către ceea ce a lăsat în urmă. Aceasta însă până în momentul când primește un e-mail de la mama sa prin care este anunțată că Fadi, devenit susținător al războiului sfânt musulman, a fost ucis în Siria. Anunțul o face pe Yasmine să revină în Suedia, cu atât mai mult cu cât are bănuiala că Fadi nu a murit. Iar cercetările pe care le face pentru aflarea adevărului o proiectează într-o situație complicată, în care sunt implicate autorități guvernamentale ruse și suedeze.

Vouă vă plac romanele scriitorilor nordici? Care sunt autorii voștri preferați?