Mii de oameni – în primul rând catolici, dar și ortodocși, de diferite alte culte sau fără înclinații religioase – s-au strâns pe străzile orașelor în care a poposit Papa Francisc pentru a-l aclama pe capul Bisericii Catolice sau pentru a se intersecta cu unul dintre importanții lideri spirituali ai lumii. Papa Francisc a fost primit în România cu entuziasm, căldură și o anumită curiozitate: emană într-adevăr acea aură de bunătate care a devenit o caracteristică specifică a sa? Suntem convinși că mulți dintre cei care l-au văzut pe stradă sau la televizor, cei care i-au ascultat discursurile și i-au simțit prezența vor răspunde afirmativ la această întrebare. Cu gândul la Papa Francisc, să ne amintim 3 lecții de viață pe care le-am primit de la Suveranul Pontif.

„Să-l primim pe fratele nostru ca pe-un dar” spunea Papa Francisc în discursul ținut la Catedrala Mântuirii Neamului. „Să prețuim viața lui, să nu-l judecăm, să-l acceptăm ca pe-un fiu al Tău”. Una dintre lecțiile importante pe care le-am primit de la Papa Francisc este milostivirea pe care ar trebui să o arătăm oamenilor din jurul nostru. Ideea a fost accentuată și în discursurile pe care Suveranul Pontif le-a ținut cu ocazia vizitei în România și în cărți de-ale sale. „Milostivirea este cartea de identitate a Dumnezeului nostru”, este prima carte semnată de Papa Francisc, un dialog cu vaticanistul Andrea Tornielli. Dacă vrem să aflăm mai multe despre acest principiu care guvernează mandatul Papei Francisc, putem citi acest volum, un adevărat ghid în călătoria spirituală pe care o are de parcurs fiecare om de-a lungul vieții. În vremurile de zi, lipsește „experiența concretă a milostivirii. Fragilitatea vremurilor din care trăim vine și din ideea că nu există șansă de răscumpărare, o mână care te ridică, o îmbrățișare care te salvează, te iartă, te consolează, revarsă peste tine o iubire infinită, răbdătoare, indulgentă; te pune din nou pe făgaș. Avem nevoie de milostivire” spune Papa în acest volum. În dialogul cu Andrea Tornielli, Suveranul Pontif amintește de începuturile propriei călătorii spirituale, la vârsta de 17 ani și despre experiențe trăite de-a lungul timpului, deși atinge și teme legate de modul în care arată lumea astăzi. Iată un episod impresionant din carte: pe când era preot în Argentina, Papa Francisc a fost căutat într-una din zilele de Crăciun de o femeie care dorea să-i mulțumească pentru curtoazie. Iar curtoazia consta în faptul că, deși femeia își întreținea din prostituție cei trei copii, Suveranul Pontif i se adresa cu apelativul „senora”. „Sunt experienţe din care înveţi cât este de important să-l primeşti cu delicateţe pe cel din faţa ta, să nu-i răneşti demnitatea. Pentru ea, faptul că parohul, deşi intuind viaţa pe care o ducea, continua să-i spună doamnă era la fel de important sau poate mai important decât acel ajutor concret pe care i-l dădeam noi”.

„Evolutia lumii e dictata de logica banului, intereselor și puterii” spunea Papa Francisc în același discurs de la Catedrala Mântuirii Neamului. Este adevărat că Suveranul Pontif îndeamnă în fiecare discurs al său să ne cercetăm lumea interioară și să o racordăm la valorile creștinismului. Dar aceasta nu înseamnă că nu este un fin cunoscător al realităților lumii de azi. Realizăm acest lucru citind volumul „Despre lume și despre Europa. O perspectivă filosofică”, o selecție de texte ale Papei Francisc, care ni-l prezintă în postura de gânditor asupra marilor probleme ale lumii de azi, dintr-o perspectivă pe care mulți ar putea să o considere incomodă. În această carte, Suveranul Pontif își creionează ferm principiile: „Nu unei economii a excluderii”, „Nu noii idolatrii a banului”, „Nu banului care guvernează în loc să servească” – sunt doar câteva dintre titlurile capitolelor din volum. O altă lecție de viață care o putem deprinde de la Papa Francisc este să nu ne lăsăm conduși de aparențe, să înclinăm balanța către aspectele vremelnice ale existenței în detrimentul celor care ne-ar putea împlini ca oameni. „Noi am creat noi idoli. Adorația anticului vițel de aur a găsit o nouă și nemiloasă versiune în fetișismul banului și în dictatura economiei fără chip și fără un scop cu adevărat uman. (…) Se reduce ființa umană la una dintre nevoile sale: consumul”, spune Papa Francisc.

În discursul de la Catedrala Mântuirii Neamului, structurat sub forma rugăciunii „Tatăl nostru”, ca un dialog cu Dumnezeu alături de toți cei prezenți, Papa Francisc spunea că omul de lângă noi, „aproapele”, este „Oglinda vie a chipului Tău în fratele pe care ni l-ai așezat alături”. O astfel de comuniune ar trebui să ghideze nu numai viața fiecărui om, ci și politica. Cea de-a treia lecție pe care o primim de la Suveranul Pontif este că viața socială înseamnă comuniune, nu doar comunitate, iar demnitatea fiecărei persoane trebuie respectată – chiar și de către politicieni. Aceste principii sunt dezvoltate de Suveranul Pontif în volumul „Politică și societate”, un dialog inedit între un credincios și un laic agnostic – Papa Francisc și sociologul francez Dominique Wolton. „Orice om sau instituție, în întreaga lume, comportă întotdeauna o dimensiune politică. Despre Politica cu P mare, marele Pius al XI-lea a spus că este una dintre formele cele mai înalte ale carității. A lucra pentru o „bună” politică înseamnă a împinge o țară să progreseze, a determina o dezvoltare a culturii acesteia: aceasta este, de fapt, politica. (…) Instrumentul politicii este proximitatea. Să te confrunți cu problemele, să le înțelegi. Și mai este ceva, o dimensiune a cărei practică noi am pierdut-o: persuasiunea. Iar aceasta poate că este metoda politică cea mai subtilă, cea mai fină. Ascult argumentele celuilalt, le analizez și i le prezint pe ale mele… Celălalt încearcă să mă convingă, eu încerc să-l persuadez și în acest fel parcurgem împreună un drum” mai spune Papa Francisc.

Voi cum credeți că ar arăta lumea dacă din ce în ce mai mulți oameni ar pune în practică ideile Papei Francisc? Ați citit vreo carte de-a Suveranului Pontif?

Photo by Ashwin Vaswani on Unsplash