Mulţi autori sunt de părere că cel mai laborios pas din redactarea unui roman constă în plăsmuirea incipitului său. Primele rânduri din cărţi sunt împovărate cu o responsabilitate uriaşă: avanpost al literaturii, ele trebuie să atragă cititorul, să îl ispitească, să îl determine să renunţe la o parte din libertatea sa şi să devină prizonier de bună voie al lumii magice închise în filele cărţii. Astfel, întâia pagină a unei opere poate musti de sinceritate sau, dimpotrivă, poate amăgi cu iscusinţă, important este să câştige cititorul de partea sa! Sunt multe citate din cărți care mertiă însemnate în jurnalele personale de lectură, iar aceste prime rânduri ale unor cărți fascinainte, nu fac excepție.

Emoţionante, şocante, seci, pline de adevăr sau, dimpotrivă, dure, primele fraze au darul de a atrage cititorul și de a-l ține captiv. Poate că puţini dintre noi au abandonat o carte doar prin prisma unui incipit prost, dar cu toţii avem o colecţie de prime rânduri memorabile din cărţi! Noi am alcătuit o listă a celor mai impresionante dintre ele!

  1. res_2c46caafe0b86fe9f258531e51bc49b3_450x450_mqkk1. „Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.” („Mândrie şi prejudecată”, Jane Austen).

Unele dintre cele mai autentice prime rânduri din cărţi nu ar putea reflecta mai bine conţinutul romanului pe care îl deschid!

  1. 2. „Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei” („Anna Karenina”, Lev Tolstoi)

Prima frază din capodopera literaturii ruse cuprinde una dintre cele mai bune definiţii ale fericirii şi ale surorii sale hâde, nefericirea!

  1. 3. „Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul raţiunii, era timpul prostiei, era epoca credinţei, era epoca incredulităţii, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranţei, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toţii în rai, ne comportam exact invers – pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalităţi insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparaţie superlativ.” („Poveste despre două oraşe”, Charles Dickens)

Cu siguranţă, primele rânduri dintr-una dintre cele mai celebre şi mai citite cărţi din literatura universală nu puteau rezona altceva decât grandoare!

  1. „Era o zi strălucitoare şi rece de aprilie, iar orologiile băteau ora treisprezece.” (1984, George Orwell)

Dacă o primă frază trebuia să fie emblema perfectă a unei distopii, aceasta este!

  1. N-aveţi de unde să ştiţi cine sunt, dacă n-aţi citit cartea „Aventurile lui Tom Sawyer” — dar n-are a face. Cartea a fost scrisă de domnul Mark Twain, iar cele istorisite într-însa sunt în mare parte adevărate. A mai pus şi de la el, pe ici pe colo — ia, o nimica toată — dar, îndeobşte, tot ce spune e adevărat. Cui nu i se întâmplă să mintă din când în când? Poate doar mătuşii Polly, văduvei Douglas sau, cine ştie, lui Mary”. („Aventurile lui Huckleberry Finn”, Mark Twain)

Nu ţi se face dor de copilărie şi de geniul lui Twain, doar citind aceste prime rânduri dintr-una dintre capodoperele umanităţii?

  1. „În câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se scurgea aci fără conflicte mari”. („Moromeţii,” Marin Preda)

Evocarea magică, în graiul simplu al ţăranului, a timpului imemorial, răbdător, din incipitul Moromeţilor se numără printre cele mai celebre prime fraze din literatura română!

  1. „Nimeni n-ar fi crezut, în ultimii ani ai secolului al nouăsprezecelea, că inteligenţe mai puternice decât cele omeneşti, deşi la fel de muritoare, cercetau cu pătrundere şi atenţie lumea noastră, că în timp ce se preocupau de diferitele lor treburi, oamenii erau urmăriţi şi examinaţi, poate tot atât de minuţios cum, la microscop, un om examinează vietăţile efemere care mişună şi se înmulţesc într-o picătură de apă. („Războiul lumilor”, H. G. Wells)

Dacă aceaste prime rânduri din cartea lui Wells nu îţi dau fiori pe spate, nu ştim ce o va face!

  1. „Spune-mi Ishmael!” („Moby Dick”, Herman Melville)

Cea mai bună dovadă că nu ai nevoie de artificii complicate pentru a reţine atenţia cititorului.

  1. Toţi copiii cresc mari. Toţi, în afară de unul.” (Peter Pan, J.M. Barrie)

Iată cea mai frumoasă expresie a magiei într-o primă frază din literatură!

  1. În anumite împrejurări, puţine sunt orele din viaţă care să fie mai plăcute decât ora consacrată ceremoniei res_c30206b92271bc637e61e3755be3d073_450x450_cpi1ceaiului de după-amiază” („Portretul unei doamne”, Henry James)

O primă frază de roman care pur şi simplu ne face poftă de cartea savurată cu ceai la ora cinci!

  1. „Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în 3 timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo-Li-Ta.” („Lolita”, Vladimir Nabokov)

O carte şocantă, revoluţionară, prime rânduri de o frumuseţe lirică impresionantă!

  1. Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu.” („Străinul, Albert Camus)

Unele dintre cele mai incitante și intrigante prime rânduri din literatură: cine nu ar fi curios să citească continuarea?

  1. „Domnul şi doamna Dursley, de pe Aleea Boschetelor, numărul 4, erau foarte mândri ca erau complet normali, slavă Domnului!” („Harry Potter şi piatra filosofală”, J.K.Rowling)

Prime rânduri care reflectă perfect stilul prietenos, ironia subtilă şi umorul din ceea ce avea să devină cel mai puternic fenomen din literatura ultimilor decade!

Care dintre aceste citate din cărţi te-au impresionat cel mai tare? Cum sună incipitul tău favorit din literatură?