Isaac Asimov, marele maestru al literaturii SF, cel care a folosit pentru prima oară termenul “robotică” a fost şi un important eseist. Eseurile, mai puţin cunoscute decât romanele, au fost publicate într-o serie de reviste de specialitate mai puţin accesate de publicul larg.

Într-unul dintre aceste scurte articole, Asimov a schiţat destul de clar o societate dependentă de Google, Wikipedia, Facebook sau YouTube. Lucrarea se numeşte „Viitor fantastic” şi a fost publicată în anul 1989 în revista de ştiinţifică „Rapoarte speciale”.

La acea vreme, doar pasionaţii înrăiţi foloseau modemuri şi servere „BBS” (n.r. bulletin board system), Tim Berners-Lee nici nu inventase „world wide web-ul”, iar Mark Zuckenberg era încă la grădiniţă.

Din păcate am căutat şi noi articolul prin vastul internet, dar se pare că este de negăsit. Din fericire, un an mai târziu, autorul şi-a expus ideile pe îndelete în antologia sa „Robot Visions” (n.r. Viziuni de robot), carte pe care o găsiţi în engleză pe Scribd.

Download Robot Visions_by_Isaac Asimov.pdf by Liv Page

 

În „Future Fantastic”, Asimov îşi imaginează cum umanitatea se va confrunta cu o „a patra revoluţie” în comunicare odată cu apariţia calculatoarelor personale. După inventarea scrisului, discursului şi  tiparului, calculatoarele conectate la reţea: „vor permite majorităţii fiinţelor umane să fie mai creative ca niciodată”.

În opinia lui Asimov, prima schimbarea majoră va fi observată în educaţie. Copii din viitor vor avea ocazia să îşi antreneze mintea cu tot felul de informaţii pe care le vor găsi mai uşor pe internet:

“Biblioteca este un instrument lipsit de tact. În primul rând trebuie să te deplasezi până acolo, să te limitezi doar la câteva volume pe care le poţi împrumuta şi apoi să le returnezi rapid. În mod cert, soluţia este să muţi bibliotecile în casele oamenilor. Aşa cum televizoarele au adus mai aproape concertele şi filmele din sălile de cinema, computerul poate muta mai aproape biblioteca publică. „Technocopiii” de mâine vor avea la îndemână un mijloc propice care să le satisfacă curiozitatea”.

Un fragment din care ne putem da seama că autorul îşi imagina o bibliotecă virtuală asemănătoare cu Wikipedia.

A doua perspectivă a lui Asimov avea în prim-plan munca fizică a oamenilor. El a descris cum cele mai multe sarcini repetitive de la locurile de muncă vor fi lăsate pe mâna roboţilor:

“Este o insultă la adresa creierului uman orice sarcină simplă şi repetitivă ce poate fi făcută în locul omului mult mai bine de un robot. Pe măsură ce “technocopiii” ajung adulţi, aceştia vor avea mai multe şanse să-şi exercite creativitatea în favoarea ştiinţei, literaturii, politicii sau divertismentului. Vor fi gata pentru acest tip de muncă, ca urmare a revoluţiei computerizate din educaţie”.

Asimov a crezut cu tărie că automatizarea va elibera oamenii de muncă fizică şi ar duce la o „lume care se va ocupa mai mult de timpul ei liber”. El a mai prevăzut o societate formată din „Oamenii Renaşterii” care vor dori, de asemenea, să împărtăşească talentele lor. Apoi el a făcut referiri ce ne duc cu gândul la reţelele sociale şi Youtube:

“Multora dintre noi le face plăcere să cânte sub duş, să ia parte la producţii de teatru organizate de amatori sau să danseze în timpul unei parade. Presupun că în secolul 21, o treime din populaţie se va ocupa să distreze celelalte două treimi ale populaţiei”.

Revenind în prezent, mai mult de un miliard de oameni se uită pe Youtube, în timp ce sunt încărcate cel puţin 100 de ore de conţinut video în fiecare minut. În aceeaşi ordine de idei, oamenii schimbă între ei peste 350 de milioane de fotografii zilnic pe Facebook.