La o primă vedere, șoriceii de bibliotecă sunt o relicvă a trecutului. Lumea proclamă sus și tare că nu se mai citește, că literatura pe hârtie moare, că tineretul de azi nu mai este interesat de cuvântul scris. Și totuși, cumva, cititorii apar aproape mereu chiar și în cele mai neobișnuite locuri. Îi descoperim în metrou și-n autobuz, citind chiar și în cele mai incomode poziții, la coadă, imuni la certurile din jurul lor, sau citind în timp ce merg spre o întâlnire, la școală sau la cumpărături.

În general, recunoști (și te recunoști a fi) un cititor pasionat după câteva trăsături de caracter. Mai jos trecem în revistă câteva dintre acestea.

Miroși cărțile. Nu contează unde te afli și cine te observă, dacă pui mâna pe o carte, gestul de a o deschide și a-ți vârî nasul între coperte este inevitabil. Îți place cum miros cărțile noi, dar și cele vechi, și nu-ți refuzi voluptatea aceasta indiferent de ce ți-ar putea auzi urechile cu privire la acest comportament… deviant.

Ai mereu o carte în geantă. Pui în geantă o carte chiar și atunci când știi foarte bine că nu vei găsi nici măcar 5 minute pentru activitatea ta favorită. E doar un lucru care te face să te simți bine, mereu în echilibru.

Nu poți (sau îți vine foarte greu) să alegi o carte favorită. Te simți inadecvat când ești întrebat acest lucru: există prea multe cărți pe care le-ai iubit, pe care le-ai recitit și care ți s-au potrivit la un moment dat. Ideea de a alege doar una, când atât de multe ți s-au potrivit ca o mănuşă de-a lungul timpului, te face să nu vrei să mai vorbești vreodată despre acest subiect.

Folosești semne de carte. La fel ca mirositul cărților, și aceasta este o voluptate pe care nu ți-o refuzi. Îți plac toate și nu-ți refuzi niciodată plăcerea de a-ți îmbogăți colecția. Cu magnet, de lemn, cu citate pe ele, cusute, realizate din hârtie manuală sau din piele, semnele de carte reușesc cu adevărat să pună cartea respectivă în valoare.

E întotdeauna o plăcere sporită atunci când bei și mănânci ceva bun alături de cartea ta. Fie că e vorba de ceai sau cafea fierbinte, prăjituri sau mini-sandvișuri, lectura sporește gustul, iar gustul dă și mai mare poftă de cuvinte.

Ai o listă de lectură care crește tot timpul. Chiar dacă reușește să citească destul de mult din ce și-a propus, un șoricel de bibliotecă nu are cum fizic să țină pasul cu valul de apariții noi. S-a născut, practic, cu „o listă  de lecturi care nu se va termina niciodată”. Asta înseamnă și că va cumpăra mereu cărți, devenind treptat un adevărat adept al tsundoku.

Sentimentul de apropiere pe care-l simți față de un om care citește o carte care ție ți-a plăcut la nebunie. Se întâmplă ca, uneori, într-un mijoc de transport, să vezi un cititor sorbind cu nesaț cuvintele dintr-o carte pe care și tu ai ținut-o în brațe și pe care ai iubit-o. Este normal, probabil, ca în acel moment să simți cum persoana respectivă ți-ar putea deveni un bun prieten.

Nu ți-e teamă să spui când o carte te-a lăsat indiferent. Chiar și atunci când cartea în cauză este o capodoperă aproape unanim apreciată. Știi că cititorii sunt oameni empatici și că nu vei fi judecat pentru opiniile tale, chiar dacă ele sunt împotriva curentului.

Inspectarea bibliotecii atunci când te nimerești într-o casă nouă. Chiar dacă poate părea nepoliticos, îți este aproape imposibil să nu încerci să vizualizezi cât mai multe titluri din biblioteca celui pe care-l vizitezi. Asta și pentru că ești mereu în căutare de lucruri noi de citit, dar și pentru că, în secret, caracterizezi un om după cărțile pe care le citește.

Sentimentul de dinainte să începi o carte și cel de dinainte s-o termini. Există cărți pe care intuiești, încă dinainte de a le fi deschis, că vor fi în perfectă armonie cu sufletul tău. La fel, un sentiment inefabil te face să amâni sfârșitul unei cărți care ți-a mers la inimă, în încercarea de a-i păstra magia pentru mai mult timp.

Recitirile. Poate ți se întâmplă să asociezi o carte cu un anume anotimp. Sau poate vrei să retrăiești niște sentimente de care ți-e dor. Ori probabil atmosfera unei anume cărți se potrivește cu starea ta sufletească din acest moment. Indiferent de motive, recitirile ne pun în contact nu doar cu o carte bună, ci și cu emoția pe care am avut-o atunci când ne-am întâlnit cu ea. Iar aceste lucruri transformă recitirea într-o experiență mereu nouă și memorabilă.

Câte dintre aspectele de mai sus vă caracterizează și pe voi și care sunt alte atribute ale cititorului vorace, nelistate aici?