Pentru multe persoane mirosul specific al unei cărți – de hârtie, cerneală tipografică și lipici – este tocmai motivul pentru care aleg întotdeauna varianta printată. Este parte a ritualului unui bibliofil să se desfete cu parfumul cărților, fie ele vechi sau noi. Însă, uneori, mirosul neplăcut din cărțile vechi ne poate strica bucuria lecturii. După ce am cumpărat dintr-un anticariat o carte veche sau rară, așteptată mult timp, putem descoperi că tocmai mirosul este ceea ce ne strică bucuria achiziționării ei. Ținute în condiții improprii, cărțile se pot deteriora astfel încât, în momentul când vrem să simțim doar plăcerea lecturii dintr-un volum special, să nu putem depăși iritarea produsă de un persistent iz de mucegai sau de lucru vechi.

Pentru a salva o carte la care ținem și a-i prelungi cât mai mult „viața” putem aplica metode simple și la îndemâna oricui. Este indicat ca, în momentul când am cumpărat un volum de la anticari, să ne asigurăm că paginile nu au suferit din cauza umezelii și abia apoi să-i găsim un loc în biblioteca noastră. Dacă mucegaiul este sursa mirosului neplăcut îl putem îndepărta cu o perie fină sau burete de bucătărie ușor îmbibat cu apă și detergent. Cartea poate fi uscată apoi cu un foehn, ventilator sau așezată în dreptul unui aparat de aer condiționat. Aceeași metodă o putem folosi și dacă volumul este afectat doar de prea multă umezeală. Trebuie să așezăm însă cartea în poziție verticală în fața sursei de căldură și la o distanță de aproximativ 25 – 30 de cm, pentru ca paginile să nu se onduleze.

Dacă așezăm apoi cărțile din care dorim să scotem mirosul neplăcut într-o cutie în care punem un pachet desfăcut de bicarbonat de sodiu putem fi siguri că am scăpat definitiv de supărătoarea problemă, iar volumele preferate vor putea fi așezate în biblioteca noastră fără probleme.

Pentru un bibliofil munca de recondiționare a unei cărți vechi s-ar putea să fie chiar plăcută!