Serialul „Urzeala tronurilor” este, fără îndoială, una dintre producţiile cu cel mai mare succes în momentul actual. Cu milioane de fani pe tot globul, drama fantastică cu sute de personaje este serialul despre care se vorbeşte cel mai mult, atât în rândul criticilor, cât şi al fanilor de pe toate continentele. „Urzeala tronurilor” a reuşit să câştige premii cinematografice importante, dar să influenţeze şi cultura populară în cele mai uimitoare moduri – spre exemplu, după vizionarea serialului, mulţi americani şi-au botezat fetiţele Khaleesi. Cel „vinovat” de acest fenomen este scriitorul american George R.R. Martin, autor al seriei „Cântec de gheaţă şi foc”, adaptată ulterior pentru televiziune în serialul „Urzeala tronurilor”. George R.R. Martin lucrează în calitate de scenarist la această producţie. Considerat cel mai important autor de proză fantastică după Tolkien, George Martin le-a dat câteva sfaturi celor care vor să îi calce pe urme și să scrie proză fantastică. Iată 7 dintre acestea.

  1. Nu puneţi limite imaginaţiei voastre! Acesta este primul îndemn al scriitorului şi scenaristului George R.R. Martin, esenţial pentru cei care vor să scrie poveşti fantastice. Autorul american a povestit la o întâlnire cu fanii din Sydney că, înainte să scrie „Cântec de gheaţă şi foc”, a lucrat 10 ani în televiziune. Un episod pe care scriitorul îl experimenta des când adapta un scenariu pentru tv se putea rezuma astfel: „George, e nemaipomenit, însă e prea scump. Trebuie să tai din el. Ai 126 de personaje, iar noi avem buget doar pentru 6”. Însă George Martin îşi aminteşte că, după ce s-a bătut palma pentru serialul „Urzeala tronurilor”, dintr-o dată nu au mai existat niciun fel de limite. „Puteam să scriu ceva uriaş, cu câte personaje voiam, cu bătălii, dragoni şi puneri în scenă gigantice. Chiar mă gândeam că aşa ceva e de nefilmat. Însă, iată că nu trebuie să-mi fac griji pentru Hollywood. De-acum astea sunt problemele producătorilor de la Urzeala tronurilor, nu ale mele” spune George Martin.
  2. E OK dacă împrumutăm câte ceva din istorie, ne linişteşte scriitorul american. Acesta recunoaşte că, deşi povestea din serialul cu milioane de fani este fantastică, totuşi, îşi are rădăcinile în istoria Evului Mediu. „Războiul Rozelor, în care apar Casa de Lancaster şi York, mai degrabă decât Stark şi Lannister a avut o influenţă majoră. Mie însă îmi place să amestec realul cu imaginarul. Aşa cum spune o vorbă – să iei de la o singură sursă înseamnă plagiat, dar să iei de la mai multe surse înseamnă muncă de cercetare!”
  3. „Povestea mea este în special despre o lume aflată în război. Începe într-un castel din Winterfell, cu focus pe un grup mic de personaje. Însă, după ce personajele se împrăştie, fiecare intră în contact cu altele, care ajung ele însele în lumina reflectoarelor”, spune Martin. Scriitorul explică faptul că a preferat să aibă un mozaic divers de personaje, care să îşi spună punctul de vedere, iar naraţiunea să se contureze prin imaginea de ansamblu decât să folosească un narator omniscient, care să conducă firul narativ. „E ca și când ai vrea să transformi cel de-al doilea război mondial într-un roman. Îl vei pune pe Hitler să prezinte punctul de vedere al părţii adverse? Cum rămâne atunci cu japonezii sau italienii? Roosevelt, Mussolini, Eisenhower – toate aceste personaje au un punct de vedere unic, prin care este construită imaginea de ansamblu a unui eveniment uriaş, cum a fost cel de-al doilea război mondial” mai spune acesta.
  4. Suferinţa este o unealtă foarte puternică, însă nu exageraţi cu ea”, ne sfătuieşte George R.R. Martin. Putem fi surprinşi de acest îndemn, pentru că, în serialul „Urzeala tronurilor”, cele mai multe personaje traversează episoade de suferinţă intensă, însă scriitorul explică la ce se referă. Acesta îşi aminteşte că în calitate de scenarist la un alt serial celebru, „Beauty and the Beast”, a fost nevoit să „ucidă” protagonista, pentru că actriţa părăsea show-ul. Un episod întreg a fost prezentată doar înmormântarea eroinei, publicul uriaş al show-ului a suferit alături de personajele preferate, însă nu au mai revenit niciodată la acest program. „Suferinţa nu are neapărat şi valoare de entertainment, ci emoţiile puternice, în general” crede Martin.
  5. Ca să jonglezi cu multe personaje îţi trebuie îndemânare – şi noroc”, recunoaşte autorul cărţii „Cântec de gheaţă şi foc”. George R.R. Martin povesteşte că saga sa ambiţioasă, cu sute de personaje i-a provocat multe coşmaruri. Aceasta din cauza faptului că nu a fost niciodată convins că va putea conduce firul narativ până la finalul poveştii. „Uneori, afurisitele astea de personaje au o voinţă a lor şi refuză să facă ceea ce îmi doresc eu!” mărturiseşte scriitorul. Aviz începătorilor în redactarea poveştilor fantastice!
  6. Scriitorul american îi îndeamnă pe cei care vor să scrie proză fantastică să acorde importanța cuvenită „personajelor gri”. „Am citit foarte multă istorie şi nu am întâlnit personaje pur eroice sau pur diabolice. Cu toţii avem capacitatea de a face lucruri eroice, dar şi foarte egoiste” – un sfat important de la scenaristul serialului „Urzeala tronurilor”, ale cărui personaje fascinează tocmai prin complexitatea acţiunilor lor. „Chiar şi atunci când scriu despre cineva ca Theon Greyjoy, pe care multă lume îl urăşte, încerc să văd lumea cu ochii săi, iar ceea ce face să aibă sens”.
  7. Să nu uităm: ”Winter is coming”. Unii reproşează scenaristului şi scriitorului american acţiunea sângeroasă a adaptării cinematografice a cărţii sale. Însă, George R. R. Martin crede că reflecţia asupra morţii a fost întotdeauna un subiect important în artă şi nu e de părere că aceasta aduce cu sine şi o notă pesimistă. „Exact ca în lumea reală, personajele mele sunt acolo pentru o scurtă perioadă de timp. Cel mai important este că dragostea, pasiunea, empatia şi chiar întâmpinarea morţii cu zâmbetul pe buze sunt încă posibile. Nu trebuie să lăsăm loc disperării. Iarna se apropie, dar putem să aprindem torţele, să bem un pahar cu vin în jurul focului și să continuăm să ducem lupta cea bună”, mai spune scriitorul.

Vouă va plac romanele fantastice? V-aţi gândit vreodată să scrieţi vreunul?