Am auzit adesea îndemnul scriitorilor consacraţi de a citi constant, genuri diferite şi literatură de orice calitate. Sfatul marilor personalităţi din domeniul literelor ne ridică o întrebare firească: ce anume putem învaţa dintr-o carte proastă? Aceasta nu este cumva o lipsă de respect pentru timpul nostru pe care-l risipim fără folos? Bineînţeles că ideal este să citim întâi marile opere ale literaturii române și universale pentru a ne construi repere solide. Însă este adevărat că şi o carte proastă poate fi un profesor bun! Poate chiar să te învețe cum să scrii mai bine prin exemplu negativ, necesar atunci când pornești timid pe un drum în domeniul literelor. Mai jos sunt doar 5 lecţii pe care ni le „predă” o carte proastă despre cum putem să scriem mai bine. Să le parcurgem împreună.

Cărțile proaste te pot învăța cum să scrii mai bine

  1. Dacă dintr-o carte bună putem afla multe lucruri despre noi, despre mentalitatea oamenilor, în general, o carte proastă ne spune totul despre autorul ei – mai ales despre atitudinea cu care a abordat acţiunea de a scrie. Autorul unei cărţi proaste este lipsit de modestie şi se vede în galeria marilor nume ale literaturii chiar de la prima încercare. Hemingway spunea că primul draft al oricărei scrieri este în general de o calitate foarte slabă, aşa încât nu numai el, ci majoritatea scriitorilor consacraţi au scris şi editat până când au obţinut un rezultat cât mai apropiat de idealul din mintea lor. Autorului unei cărţi proaste îi lipseşte această atitudine plină de umilinţă şi se declară satisfăcut chiar de prima variantă.
  2. O carte proastă ne dezvăluie faptul că autorul nu a plecat urechea la nicio sugestie care i-a venit de la cei din jur şi probabil că reacţionează negativ atunci când este criticat. Să ne amintim că marii scriitori ai lumii au spus editorilor şi primilor cititori „mulţumesc” atunci când aceştia le-au făcut observaţii referitoare la munca lor. Ei au ascultat atât vocile din exterior, cât şi propria lor intuiţie pentru a excela în scrierile lor.
  3. O carte bună este un dar pe care autorul îl face lumii, însă o carte proastă este un cadou pe care scriitorul vrea să şi-l facă sieşi. Aşteptările cititorilor, nevoile lor sunt trecute cu vederea de acesta. Iar dacă în urma lecturii unei cărţi bune rămânem cu întrebări legate de problemele profunde dezbătute, dupa ce citim o carte proastă rămânem doar cu întrebarea „Oare ce-o fi vrut să spună autorul”?
  4. Uneori, o carte proastă ne învaţă cum poate fi ratată o idee bună din cauza comodităţii autorului. Acesta se mulţumeşte cu faptul că a fost inspirat la un moment dat şi a ignorat tot efortul pe care-l presupune cizelarea ideii într-un stil şi o formă cât mai apropiate de perfecţiune. Să ne amintim iarăşi de Hemingway, care spunea: „Puteţi să scrieţi beţi, dar editaţi când sunteţi perfect lucizi!” Inspiraţia nu este totul, ci efortul de a „îmbraca” ideea cu cele mai potrivite cuvinte şi emoţii.
  5. O carte proastă ne vorbeşte nu numai despre aroganţa autorului şi anduranţa sa la efort, ci şi despre modul în care se poziţionează faţă de actul de a scrie. Să ne amintim de Gustave Flaubert care spunea că „să fii scriitor înseamnă să ai o viaţă de câine, însă aceasta este singura care merită trăită!” Scriitorii consacraţi prin valoarea operelor lor ştiu că scrisul presupune o muncă asiduă, dar pentru ei nu există altă opţiune. Nu este un hobby sau o profesie, ci o vocaţie, pe care o urmează indiferent cât ar fi de greu.

 

Voi ce descoperiri aţi făcut atunci când aţi lecturat o carte proastă?