Somerset Maugham obişnuia să spună că există trei reguli pentru a scrie un roman, dar, din nefericire, nimeni nu ştie care sunt acelea. Deşi nu există o reţetă perfectă pentru a scrie un roman de succes, aşa cum există pentru a prepara o prăjitură gustoasă, autorii consacraţi ai literaturii au dezvăluit de-a lungul timpului câteva dintre practicile care i-au ajutat să se bucure de notorietate internaţională. Nimeni nu îți poate spune cum să scrii un roman, dar, în încercarea de a scrie un roman, putem să urmăm cele 7 sfaturi care vin de la autori consacraţi şi care sunt prezentate mai jos sau putem să ne ascultăm instinctul creativ. Important este să nu abandonăm niciodată ideea de a spune lumii propria poveste .

Sfaturile autorilor consacrați despre cum să scrii un roman

  1. „Dacă vreţi să deveniţi scriitori, două lucruri trebuie să faceţi înainte de toate: să citiţi mult şi să scrieţi mult”. Sfatul vine de la Stephen King, maestrul thriller-ului, însă cei mai mulţi dintre oamenii de litere sunt de acord cu el. „Citiţi, citiţi şi iar citiţi!” spunea şi William Faulkner, care îi îndemna pe scriitorii în devenire să lectureze tot ce le cade în mână. „Citiţi orice, autori clasici sau moderni, cărţi bune sau proaste şi observaţi cum se face lucrul ăsta. Exact ca un ucenic de tâmplar, care îl studiază pe maestrul sau. Citiţi, pentru că veţi absorbi toată acea informație, apoi scrieţi. Dacă e bine, veţi afla, dacă nu, aruncaţi totul pe fereastră” e de părere autorul „Casei cu coloane”.
  2. „Prima variantă a oricărei cărţi este o prostie” credea Ernest Hemingway. Aşa că nu trebuie să ne grăbim şi – urmând sfatul lui Faulkner – să aruncăm imediat pe fereastră ceea ce am scris. O prima variantă poate fi oricând perfecţionată prin rescrieri succesive, până vom obţine forma cea mai apropiată de exigenţele noastre. Important este să scriem în continuare şi să nu abandonăm, pentru că, aşa cum spunea scriitoarea afro-americană Maya Angelou, „nu există agonie mai mare decât să porţi în tine o poveste nespusă”.
  3. Un sfat neobişnuit pentru scriitorii în devenire provine de la Ernest Hemingway, titanul literaturii americane: „Puteţi să scrieţi beţi, dar editaţi când sunteţi perfect lucizi!”. Deşi îndemnul lui Hemingway pare la prima vedere o glumă, scriitorul american este foarte pertinent în observaţia sa. Laureatul Premiului Pulitzer şi al Premiului Nobel pentru Literatură, Hemingway îi sfătuieşte pe scriitorii în devenire să nu scrie şi să redacteze în acelaşi timp. Cât timp sunt inspiraţi, aceştia trebuie doar să urmeze povestea, instinctul creativ, fără a-şi face probleme din cauza stilului. Procesul editării însă presupune o cu totul altă stare de spirit – luciditate, observaţie critică şi curajul de a tăia fără milă orice este de prisos.
  4. „Drumul spre iad este pavat cu adverbe” era convins Stephen King. Aşadar, toţi cei care vor să spună o poveste trebuie să se ferească de capcana de a folosi fără măsură sau grijă adverbele, pentru a nu conferi stilului lor un aspect prea studiat. Expresii precum „merse încet”, „exclamă fericită”, „vorbi repede”, repetate mult prea des, trebuie evitate, este de părere Stephen King, pentru că, folosite abuziv, sunt calea cea mai scurtă către „iadul” scriitorilor.
  5. Sfatul lui F. Scott Fitzgerald pentru cei care vor să scrie un roman este să se ferească pe cât pot de semnele de exclamare. Elmore Leonad este de acord cu clasicul american şi sfătuieşte şi el ucenicii-scriitori să nu folosească mai mult de de două, trei semne de exclamare la 100.000 de cuvinte în proză. Îndemnul lui Scott Fitzgerald este însă unul foarte radical: „Tăiaţi toate semnele de exclamare. Să vă încheiaţi o propoziţie cu semnul exclamării este ca și când aţi râde primii la glumele voastre”.
  6. Documentarea atentă este o parte importantă a muncii unui scriitor. Aflăm aceasta de la Gabriel Garcia Marquez. „De câte ori scriu o carte strâng cât mai mult material de documentare. Aceasta este partea cea mai intimă a vieţii mele private de scriitor. Poate şi pentru că este un pic stânjenitor – ca şi când ai fi văzut în chiloţi. E o situaţie comparabilă cu a unui magician, care nu spune niciodată cum reuşeşte să scoată un porumbel dintr-o pălărie”. Viitorii magicieni ai cuvintelor pot ţine seama de recomandarea scriitorului columbian, laureat al Nobelului pentru Literatură şi, în intimitatea biroului la care scriu, să realizeze o temeinică muncă de documentare.
  7. „Un titlu bun este titlul unei cărţi de succes” afirmă cu convingere Raymond Chandler şi nu putem să nu-i dăm dreptate, dacă ne gândim la modul cum alegem cărţile în librărie. Sau la frustrarea pe care o simţim după ce ajungem la finalul unui roman şi nu putem face o legătură între acţiunea acestuia şi titlu. Mai mult ca oricând, într-o lume atât de competitivă, alegerea titlului este o etapă foarte importantă a scrierii unui roman. Şi una foarte laborioasă totodată. Aflăm de la scriitori însă că este preferabil să nu folosim prima idee care ne vine, ci să o alegem pe cea care ni se pare potrivită în urma unui serios proces de brainstorming. Să nu ne speriem dacă avem impresia că nu ştim ce titlu să dăm cărţii pe care tocmai am scris-o. Până la urmă, vorba lui John Steinbeck, „ideile sunt ca iepurii. Dacă ai câteva şi înveţi cum să le foloseşti, în curând vei avea câteva duzini”.

Voi aţi încercat vreodată să scrieti o carte? Şi dacă da, ce dificultăţi aţi întâmpinat?