„Citește-i copilului tău povești dacă vrei să fie inteligent” este sfatul lui Albert Einstein pentru părinți. „Dacă vrei să fie mai inteligent, citește-i mai multe povești!” insista celebrul fizician. Justețea sfatului lui Einstein este astăzi confirmată de cercetările științifice, care subliniază că cea mai simplă și sigură cale de a crește IQ-ul copilului este să-i citim și să discutăm cu el despre cărțile lecturate împreună. Există o corelație certă, pe care oricine o poate observa, între performanțele școlare și copiii care citesc de plăcere. Aceștia posedă mai multe cunoștințe din domenii variate, citesc mai cursiv, înțeleg informațiile și pot face corelații între ele, iar toate acestea se oglindesc în calificativele și notele obținute.

În general, fiecare părinte cunoaște ce beneficii poate aduce cititul în viața copilului său. Problema este cum să facem ca această deprindere să rămână o constantă? Lectura unei cărți nu va putea rivaliza cu mult mai facilul privit la televizor, nici cu conversațiile pe chat și nici cu un palpitant joc pe calculator. Cum să-ți înveți copilul să iubească lectura? Iată câteva idei pentru părinții care își doresc să antreneze mințile copiilor lor și să le asigure un start cât mai bun în viață.

Un proverb spune că „ce înveți de mic nu uiți până la bătrânețe”. Dragostea pentru cărți se sădește în copilărie, însă obiceiul trebuie cultivat pentru a se menține și la vârsta adolescenței sau maturitate. Cărțile trebuie să fie o prezență constantă în viețile celor mici, care vor ajunge să le iubească dacă le vor asocia cu momente plăcute sau distractive. Să le citim copiilor înainte de culcare, în weekend sau de câte ori avem timp liber. Mulți dintre adulți au tabieturi de lectură care transformă acest obicei într-un moment foarte plăcut. Să creăm astfel de tabieturi și celor mici, în funcție de personalitatea și vârsta lor și putem fi siguri că, peste ani, străduința noastră va fi răsplătită.

Vizitele la librărie și alegerea cărților împreună cu copiii pot fi foarte utile. Bineînțeles că, subtil, cu diplomație, le putem orienta gusturile spre acele volume care sunt mai potrivite vârstei lor și care le-ar fi utile. Copiii se vor simți responsabilizați dacă le cerem părerea în legătură cu un volum: „Am auzit vorbindu-se despre cartea asta. Este vorba despre… Tu ce crezi, ne-ar plăcea?” Nu e recomandat să obligăm copiii să citească cărți care le depășesc cu mult nivelul și să „ardem” etapele. Gândirea abstractă se formează treptat și e mai bine ca cititul – cel puțin în această fază – să fie asociat cu joaca și destinderea.

Este o bucurie să descoperi că un copil a învățat să citească mult înainte de începerea școlii. Însă este total nerecomandat să-i forțăm să facă lucrul acesta. Un copil care a început să iubească lectura se va strădui să învețe literele ca să poată citi singur. Iar dacă aceasta se întâmplă la vârsta de 4, 5 ani cu atât mai bine. Oricum, diferențele dintre cei care încep să citească devreme și cei care au un ritm normal se estompează în timp, dacă cititul rămâne printre activitățile lor preferate.

Oferiți-le un model! Dacă citiți și discutați frecvent despre lucrurile pe care le-ați aflat din cărți, spre exemplu, în timpul mesei, copiii vor avea tendința să vă imite. Cu timpul își vor asuma chiar ei acest rol și, pe măsură ce cresc, puteți chiar să faceți schimb de cărți.

Sub pretextul că am obosit, îl putem lăsa pe cel mic să citească anumite fragmente. Este un exercițiu util pentru a învăța să citească din ce în ce mai cursiv, dar este recomandat să nu suprasolicităm. Dacă lectura trece la categoria „impuse” sau dacă îl certăm că a citit greșit vreun cuvânt putem face mai mult rău decât bine. Însă, dacă avem în minte listele de lecturi obligatorii pentru școală din anii care urmează și pe care e mai simplu să le citească pentru că își dorește, cu siguranță vom găsi resursele să fim răbdători.

Cititul împreună realizează o conexiune emoțională între copil și părinte la care ar fi bine să nu renunțăm nici când acesta poate citi singur când și ce vrea. Dacă am descoperit un pasaj interesant într-o carte și credem că l-ar putea emoționa, i-ar da de gândit sau pur și simplu informația i-ar fi utilă, ocazional, le putem citi copiilor chiar și la vârsta adolescenței. Este ideal să le aflăm opiniile despre cele mai diverse lucruri printr-un dialog care are legătură cu un univers fictiv și nu cu întâmplări care țin de viața de zi cu zi.

Timpul petrecut în fața monitorului calculatorului sau televizorului este un tip de divertisment pe care copiii îl vor alege preponderent dacă permitem să li se creeze o astfel de obișnuință. Aceasta pentru că nu presupune niciun efort, dar nu oferă nici recompense. Cititul, în schimb, este un efort intelectual. Dacă îi învățăm treptat cu acest exercițiu al minții, vor descoperi cu timpul și singuri avantajele lecturii: ușurința a se exprima elegant în scris sau oral, capacitatea de „a jongla” cu informații din diverse domenii, facilitatea de a percepe fără efort subtilitățile unui text și, nu în ultimul rând, un grad ridicat de empatie, care le facilitează o mai exactă înțelegere a celor din jur.

Vouă v-au citit părinții sau bunicii în copilărie? Simțiți că v-a ajutat lucrul acesta?

Iată recomandările noastre de enciclopedii pentru copii isteți și curioși.