În ultimele decenii s-a vorbit mult despre puterea vindecătoare a lecturii, despre rolul esenţial al cărţilor atent alese în alinarea suferinţele sufleteşti. Mai nou, biblioterapia, terapia cu cărţi, câştigă tot mai mult teren în lumea occidentală. Însă despre efectul catartic al artei, despre capacitatea aducerii în lumina conştiinţei a trăirilor refulate, se ştie de milenii. Actul de a scrie, în general, dar mai ales propria poveste, are puterea de a „exorciza” emoţiile adânc ascunse în suflet şi de a elibera. Gestul presupune curajul confruntării cu cele mai dureroase experienţe personale, dar şi onestitatea fiecăruia faţă de sine. Răsplata finală este însă pe măsură – eliberarea de emoţiile negative şi, de ce nu, o carte scrisă. Psihologul Roberta Temes, autoare a volumului „How to Write a Memoir în 30 Days” sugerează că pentru a scrie o carte autobiografică trebuie urmaţi trei paşi importanţi.

  1. „Gândiţi-vă la cine sunteţi astăzi şi cum aţi ajuns aici. Poate vreţi să vă concentraţi pe o relaţie sau pe o anumită temă a vieţii voastre. Sau poate pe un anumit sentiment, care a persistat ani şi ani” spune psihologul. Roberta Temes subliniază că o poveste a vieţii exprimată succinct, în trei propoziţii, care să exprime episoade esenţiale reprezintă chiar structura unei cărţi, începutul, cuprinsul şi deznodământul. Nu este necesar ca povestea să decurgă în ordine cronologică, ci urmărind episoadele cele mai importante, hotărâtoare pentru parcursul vieţii. Există şi un beneficiu psihologic important al unei astfel de incursiuni. Exerciţiul ne va arata cu exactitate cum ne percepem propriul trecut, prezentul şi ce aşteptări avem de la viitor.
  2. Uneori avem tendinţa de a evita să ne gândim la anumite episoade ale vieţii, tocmai pentru că sunt foarte dureroase. Psihologul Roberta Temes îndeamnă scriitorii în devenire să „îşi ia inima în dinţi” şi să descrie, în câteva propoziţii, acel eveniment sau evenimente care reprezintă momente de cotitură în vieţile lor. În loc să se urmărească firul poveştii în ordine cronologică, este mult mai uşor să se redacteze o listă cu momentele cruciale, cele care au determinat schimbări majore ale direcţiei vieţii. Toate acestea pot constitui episoade care vor fi ulterior dezvoltate în capitolele cărţii. Din punct de vedere psihologic, acest exerciţiu ne va ajuta să facem o „radiografie” a episoadelor importante din viaţă asupra cărora ezităm să ne oprim şi să descoperim singuri motivaţiile reale care au stat în umbra deciziilor luate. „Nu vă gândiţi la stil, reguli de punctuaţie şi chiar gramatică. Doar scrieţi. Urmăriţi firul poveştii interioare şi lăsaţi-o să iasă la lumină” îndeamnă psihologul Roberta Temes.
  3. Răspunsul la întrebarea „Ce m-a determinat să acţionez astfel într-unul dintre momentele hotărâtoare ale vieţii” poate constitui chiar tema cărţii, dar totodată şi motivaţia secretă de a o scrie. Înţelegerea acestui fapt poate revela totodată emoţiile asociate cu acele fapte sau întâmplări din viaţă. Şi, precum se ştie, nu există punte de legătură mai sigură între scriitor şi cititorii săi decât împărtăşirea aceloraşi emoţii.

Voi v-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte autobiografică? Considerați că este un lucru dificil?