Ne place să citim, și acesta e un adevăr indiscutabil. Descoperim în cărți lumi fermecătoare pe care nu ne-am mai dori să le părăsim și prieteni dragi, pe care suntem deciși să îi ținem pentru totdeauna aproape. Dar mai este un motiv pentru care devorăm cărți cu pasiune și frenezie: cuvintele noi. Operele literare ne îmbogățesc vocabularul, ne ajută să ne exprimăm, să ne înțelegem mai bine atât pe noi, cât și pe  cei din jur. Iar de aici se naște o nouă plăcere a noastră: aceea de a descoperi termeni neobișnuiți, referitori la bogata lume a lecturii. Noi ți-am pregătit în rândurile de mai jos o listă de cuvinte pentru iubitorii de cărți!

Tsundoku (japoneză, 積ん読, actul de a cumpăra cărți fără să le citești)

Termenul din japoneză nu are traducere în limba română, dar cu siguranță te vei regăsi în fenomenul pe care îl descrie. Tsundoku se referă la a cumpăra cărți pe care nu ai timp să le citești, acestea ajungând să se strângă în grămezi amețitoare, așteptând să fie deschise. Nu e însă o conotație tragică; se pare că, pentru un cititor, simplul fapt de a avea cărți aproape e sursă de plăcere și satisfacție. Acum înțelegem de ce nu ne putem abține niciodată atunci când mergem la cumpărături, deși știm deja că avem ce citi acasă.

Angsticipation (engleză, sentimentul pe care îl ai când aștepți publicarea unei noi cărți dintr-o serie)

Din nou, un termen intraductibil în română, compus din substantivele „angst” (anxietate, angoasă) și „anticipation” (anticipare, nerăbdare). Cuvântul descrie perfect un sentiment cât se poate de familiar, pe care îl resimțim atunci când terminăm ultima carte dintr-o serie, iar aceasta se încheie cu un suspans ucigător. Deși știm că o următoare carte va fi publicată, așteptarea e teribilă.

Biblioclast (distrugător de cărți, cel care manifestă tendința patologică de a distruge sau mutila cărțile)

Provenind din cuvântul de origine germană Biblioklast, iată un termen pe care nu ne face plăcere să îl auzim. Referindu-se la coșmarul de a ne fi distruse cărțile pe care le iubim (începând de la Biblie, de la care provine și termenul din punct de vedere etimologic), cuvântul neobișnuit ne sperie de-a dreptul.

Bibliognozíe (cunoaștere a cărților din punctul de vedere al valorii prețului și istoricului lor)

Iată un cuvânt care ne provoacă cu totul alte sentimente decât cel de mai sus! Un iubitor de cărți poate deveni cât ai zice „ediție princeps” un amator de bibliognozíe, împodobindu-și biblioteca și viața cu exemplare unice.

Hamartia (provenind din limba greacă, se referă la o greșeală fatală, realizată din ignoranță de către un erou)

Ce cititor nu a simțit că își pierde cumpătul văzând cum personajul său preferat este distrus din cauza unei erori, mai grav, a uneia pe care ar fi putut-o evita dacă ar fi fost mai atent?

Librocubicultarist (cuvânt din argoul limbii engleze, tradus prin „persoană care citește în pat”)

Dacă atunci când ai citit termenul „argou” ai strâmbat supărat din nas, află că acest cuvânt pentru iubitorii de cărți are chiar origini nobile, asociind termenii „liber” („carte” în latină) și „cubiculum”(„cameră de dormit”, tot din latină).

Ballycumber (provenind din engleză, se referă la cărțile care zac necitite în pat)

Iată un alt fenomen pe care îl cunoaștem prea bine. De câte ori, avizi de lectură, nu am început mai multe cărți, fără să fim capabili să ne despărțim de niciuna? Toate ne însoțesc în clipele noastre de Librocubicultarist. Cuvântul „Ballycumber” a fost pentru prima dată regăsit în The Meaning of Liff, un dicționar amuzant, de toponimie și etimologie, redactat de Douglas Adams și John Lloyd și publicat în 1983.

Bibliobibuli (engleză, persoană care citește prea mult)

Da, se pare că există așa ceva, deși noi nu suntem în totalitate convinși. Termenul a fost folosit pentru prima dată de umoristul american H. L. Mencken, care îi desemna pe oamenii „beți de cărți”, ce rătăcesc prin viață visând la operele lor dragi, fără a auzi și a vedea nimic. Te regăsești?

Bibliosmia (plăcerea de a mirosi cărți vechi)

Noi suntem convinși că ar trebui inventat parfumul cu aromă de tom vechi, în care paginile poartă amprenta sutelor de degete ce le-au mângâiat tremurătoare. Pentru orice cititor e o aromă îmbătătoare.

Book-bosomed (engleză, persoană care poartă peste tot cărți cu el)

Sir Walter Scott a fost la originea acestui cuvânt pe care orice devorator de cărți îl va rosti zâmbind. Marele scriitor a folosit termenul în poemul său din 1805, The Lay of the Last Minstrel, și suntem încântați că obiceiul nu a dispărut până azi!

Bookarazzi (engleză, persoană care fotografiază cărțile pe care le citește și le postează apoi online)

Cu alte cuvinte, un paparazzi pentru cărți, concept care ni se pare mult mai interesant decât să alergi după vedete. Termenul a apărut pentru prima dată în 2013, în Urban Dictionary.

Bookklempt (engleză, stare devastatoare în care ești la finalul unei serii de cărți, când nu te simți capabil să începi o alta nouă)

Sunt momente în care ne simțim atât de atașați emoțional de o carte, încât devenim incapabili să renunțăm la ea. Sentimentul a fost cel mai bine descris de Molly Schoemann-McCann, editor la B&N Read.

Cinereader (engleză, persoană care refuză să vadă un film până ce nu citește cartea)

Asociind prefixul „cine” (cinematografie) și „reader” (cititor), termenul se referă la o persoană care așteaptă ultimele lansări din cinematografe pentru a citi cartea și care rar ajunge să vadă filmul, fiind convins de superioritatea cuvântului scris.

Page-a-vu (engleză, sentiment de familiaritate pe care îl ai cu o carte necitită până acum)

Să ai un deja-vu, sau un page-a-vu? Aceasta e întrebarea!

Tu ce părere ai despre aceste cuvinte pentru iubitorii de cărți? Pe care dintre acești termeni îi vei introduce în vocabularul tău?