Astăzi, numele lui Isabel Allende este sinonim cu succesul. Marea doamnă a romanului sud-american și-a câștigat un loc între autorii de renume ai lumii, iar cărțile ei, vândute în aproape 100 de milioane în întreaga lume, traducerile în peste 35 de limbi și adaptările de succes ale romanelor sale vorbesc de la sine. Allende își judecă succesul cu aceleași luciditate și umor cu care ne-a obișnuit în romanele sale. „Am avut perioade întunecate și tragedii, dar și mult succes. Cred că nimeni nu poate să treacă prin viață fără să i se întâmple nimic. La mine, totul pare a fi prea exagerat” spune scriitoarea. Exagerat atât în privința tragediilor prin care a trecut, cât și a succesului, care pare a fi venit ca o compensație. Despre unele dintre întâmplările dramatice sau tragice prin care a trecut aflăm chiar din romanele ei.

Isabel Allende ne trezește sentimentul că este o lume în sine, un continent care invită să fie explorat. Vom găsi aici cele mai neașteptate povești și personaje, oameni amuzanți, despotici sau stranii, trăind cu pasiune alături de făpturi eterice, care, prin amintiri, devin la fel de reale precum ceilalți. Universul văzut se extinde și se completează cu cel spiritual în lumea realist-magică a lui Isabel Allende. De ce ne place Isabel Allende? Iată doar 3 dintre motive, pe care, cu siguranță, voi le puteți completa cu multe, multe altele.

Indiferent în ce ordine am citi volumele semnate de Isabel Allende, este puțin probabil să nu ne lăsăm seduși de tonul cald, imaginația uimitoare, umorul și pasiunea care răzbat din paginile cărților ei, să nu dorim să o cunoaștem mai bine pe „doamna romanului sud-american”. Fiecare carte a sa este o provocare pentru a o descoperi pe următoarea. Cu lectura fiecărui volum ne dorim să petrecem mai mult timp în compania acestei scriitoare, cu un fel aparte de a percepe realitatea și cu o viață la fel de fascinantă precum cea imaginată în romanele ei. „Eu cred că scriu ficțiune, dar nu e adevărat” spunea Isabel Allende într-un interviu acordat publicației „Telegraph”. Dacă ne dorim să aflăm mai multe despre scriitoarea sud-americană, putem citi volumul de memorii „Țara mea inventată”, care evocă într-un stil nostalgic, însă echilibrat cu umor din belșug țara natală, Chile, în care a ajuns abia la vârsta de patru ani. Nepoata fostului preşedinte chilian Salvador Allende, obligată să părăsească spațiul natal din cauza situației politice, Isabel Allende descrie această „țară mititică, atât de dorită încât a ajuns să înlocuiască țara cea adevarată”. Deși ne avertizează în privința subiectivismului narațiunii, acest lucru pare oarecum firesc pentru cititori. Imaginea țării pe care o iubește atât de mult, a locuitorilor ei, prinde formă între amintiri despre bunicul său („infailibil, omnipotent și omniscient”), despre mama și soțul ei – toate împletite cu istoria locului în care trăiesc. „Această țară din capul meu, cum zic nepoții mei, este o scenă pe care așez si scot după plac obiecte, personaje și situații. Doar peisajul rămane adevărat și imuabil; în maiestuosul peisaj chilian nu mă simt străină.” Până la finalul cărții, nici cititorii nu se vor mai simți străini de acele meleaguri pe care vor avea sentimentul că le cunosc prin intermediul cărții lui Isabel Allende. „Paula”, carte dedicată fiicei sale, care a murit de porfirie (boală de sânge extrem de rară) și volumul autobiografic „Suma zilelor” oferă informații despre evenimente din viața scriitoarei tuturor celor care doresc să o cunoască mai bine.

Deși unele dintre romanele lui Allende ne-au obișnuit cu atmosfera realismului magic (care nu este doar o caracteristică a stilului său literar, ci chiar modul în care scriitoarea sud-americană percepe lumea, după cum a mărturisit în interviuri), prin „Amantul japonez” Allende ne oferă un roman cu o intrigă excepțională și personaje pe care le vom urma captivați de poveștile pe care le țes. Acțiunea se petrece în Statele Unite și aproape nimic din trăsăturile realismului magic nu transpare în această carte în care două povești de dragoste fac punte peste timp. Extrem de bine documentată, Allende urmărește istoria Almei Belasco, o tânără din Polonia care, sub amenințarea nazismului, este trimisă de părinții ei să trăiască la San Francisco, la unchiul și mătușa ei. Acolo îl cunoaște pe Ichimei, fiul grădinarului, alături de care trăiește o intensă poveste de dragoste întreruptă brutal de imixtiunea unor tragice evenimente istorice. Alma și Ichimei devin victime ale atacului japonezilor de la Pearl Harbor, pentru că ulterior acestuia tânărul ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Aceasta este povestea pe care Irina Bazili, o tânără îngrijitoare moldoveancă, o află de la Alma, ajunsă, la o vârstă respectabilă, locatara unui azil de lux. Irina a lăsat în urmă istoria unei vieți marcate de întâmplări dramatice, dureroase și umilitoare, pe care distanța nu a reușit să le anuleze. Însă, dragostea are capacitatea de a vindeca și puterea de a transforma sufletul fiecărui om inspirat de ea. Nu trebuie să ne așteptăm la un roman care debordează de romantism și atât – spiritul lucid al autoarei, atenta observație a detaliilor și umorul ne fac să savurăm fiecare pagină a cărții.

Una dintre marile calități ale stilului lui Isabel Allende este harul său de povestitoare. Indiferent că este vorba despre primul său roman, „Casa spiritelor” (care i-a făcut pe mulți să o asemene cu Marquez), sau de un thriller precum „Jocul Ripper”, scriitoarea sud-americană captivează cititorii prin modul în care spune povestea. În „Ines a sufletului meu”, felul în care Ines Suarez rememorează istoria vieții sale ne reține atenția chiar de la primele rânduri ale cărții: „Sunt Ines Suarez, locuiesc în cinstitul oraș Santiago de Nueva Extremadura, în Regatul Chile, în anul Domnului 1580. De data exactă a nașterii mele nu sunt sigură, dar după maică-mea m-am născut la scurtă vreme de la foametea și groaznica epidemie care au bântuit Spania imediat după moartea lui Filip cel Frumos.” Cusătoreasa spaniolă care, plecată în Noile Indii, ajunge adevărata guvernatoare a nou înființatului oraș Santiago și întemeietoare a Regatului Chile i-a fost inspirată lui Isabel Allende de un personaj istoric real. Meritul scriitoarei este acela de a fi împletit datele istorice cu ficțiunea într-un roman care a devenit imediat bestseller internațional.

Vouă ce carte scrisă de Isabel Allende v-a plăcut cel mai mult?