De mai bine de patru decenii, ziua de 16 octombrie este dedicată de ONU celebrării hranei și combaterii foametei și sărăciei. An de an este aleasă câte o temă specială pentru a sărbători Ziua Mondială a Mâncării, în cele peste 150 de țări din lumea întreagă care sprijină inițiativa Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite. „#Zero Foamete în întreaga lume până în 2030. Este posibil!” – astfel sună tema din acest an, sub care se vor desfășura evenimentele dedicate Zilei Mondiale a Mâncării. Este firesc așadar în această zi să ne bucurăm și să fim recunoscători pentru „pâinea noastră cea de toate zilele”. Vă propunem ca de Ziua Mondială a Mâncării să facem o incursiune în preferințele culinare a 5 mari scriitori și să descoperim, în funcție de meniu, cu cine ne-ar plăcea să ne așezăm la masă.

Câștigător al Premiului Pulitzer și al Nobelului pentru Literatură, Ernest Hemingway a fost un scriitor care a celebrat mâncarea și băutura nu doar cu ocazia unor sărbători speciale. Autorul romanelor „Pentru cine bat clopotele”, Adio, arme” și celebrului „Bătrânul și marea”, Hemingway a fost gurmand încă din tinerețe. Într-un articol pentru „Toronto Star”, scriitorul american dezvăluia secretul său pentru un păstrăv delicios: „Puneți păstrăvul într-o tigaie cu puțin ulei încins. După cinci minute, întoarceți peștele și așezați două felii de bacon pe fiecare păstrăv. Prăjiți-l încă 10, 15 minute, în funcție de mărimea sa”. Considerăm că rețeta lui Hemingway, „curat” dietetică, merită totuși încercată.

Dacă doriți un meniu vegetarian, vă puteți așeza la masă cu Alice Walker, câștigătoarea „National Book Award” și a Premiului Pulitzer pentru romanul „Culoarea purpurie”. Anghinarea, varza Kale și căpșunele, toate cultivate de ea însăși sunt printre preferatele scriitoarei. „Acestea sunt verdețurile-minune, care îmi dau putere” spune Alice Walker. Deși obișnuiește să mănânce din când în când pește, autoarea „Culorii purpurii” nu se atinge sub nicio formă de carne. „E ca și când te-ai hrăni cu suferință” a declarat aceasta pentru o revistă americană destinată vegetarienilor.

Autorul romanelor „Mic dejun la Tiffany” și „Cu sânge rece”, Truman Capote, a dezvăluit cititorilor rețeta sa „supremă” pe bază de cartofi, cea mai gustoasă din lume, după cum ne asigură scriitorul. Rețeta este destul de simplă, însă cu ușoare accente extravagante. Să vedem despre ce este vorba: se coc cartofii, se desfac în jumătăți, se „îneacă” în smântână, iar deasupra fiecărei jumătăți se pune câte o linguriță de caviar și „o ploaie” de verdeață. Truman Capote recomandă ca acest fel de mâncare să se asorteze cu o vodcă rusească de 80 de grade. Un meniu cu adevărat provocator!

Adevăratul tur de forță în domeniul culinar îl putem face însă alături de unii dintre marii clasici ai literaturii române. Autorul „Amintirilor din copilărie” și al volumelor de „Povești, povestiri, amintiri” („Prostia omenească” are un spațiu special dedicat), Ion Creangă a avut un adevărat cult pentru mesele îmbelșugate. Apetitul său era proverbial, iar festinurile nu însemnau numai bucate care de care mai gustoase, stropite cu vin și țuică, ci și multă voioșie împărțită cu generozitate cu ceilalți comeseni. Eminescu s-a aflat adesea alături de Creangă în cârciumioarele Iașilor împărtășind idei și câte un vin de Cotnari, bineînțeles, pe lângă alte bucate alese. Alivencile, atât de pomenite în „Amintiri din copilărie” erau un aperitiv apreciat atât de Creangă, cât și de Eminescu. Preparate din mălai fiert în lapte, cu unt, ouă, brânză dulce și sărată, perpelite în cuptor până deveneau rumene „la față” și apoi scăldate într-o baie groasă de smântână, alivencile s-au aflat de multe ori pe masa lui Creangă. Puii tineri fripți și tăvăliți în unt sau găina friptă, sarmalele fierte în vin, crapul cu mămăligă și plăcintele Poale-n brâu au fost de multe ori deliciul lui Creangă, Eminescu și al altor junimiști. Bineînțeles că de pe masă nu lipseau carafele cu vin, băut din căni de lut.

Autorul „Hanului Ancuței”, dar și al „Dumbravei minunate”, „Fraților Jderi” și „Crengii de aur”, Mihail Sadoveanu aprecia și el mesele abundente, în stil mai mult sau mai puțin tradițional românesc. Scriitorul nu refuza niciodată mămăliga cu brânză sau laptele bătut, slăninuța, zacusca sau ciorbele de zarzavat. Printre preferatele sale se mai numărau ciupercile umplute cu brânză de burduf și drese cu ou și mărar, frigăruile de pui împănate și cu un pic de slăninuță și sarmalele fierte în vin. Pasionat de pescuit și vânătoare, Sadoveanu organiza uneori câte un festin care dura zile la rând, iar mesele erau umplute cu iepuri, mistreți și pești de toate soiurile. După o viață în care s-a „luptat” cu ospățuri de acest gen, cei apropiați scriitorului au dezvăluit că acesta devenise, spre bătrânețe, un pic mai strict în ce privește alimentația. Un vin de Cotnari vechi de două decenii nu refuza însă niciodată, pentru că face bine la sănătate. Asta toată lumea o știe!

Ținând cont de meniurile prezentate mai sus, voi cu ce scriitor ați alege să vă așezați la masă?

Photo by Monika Grabkowska on Unsplash