Pe 30 iulie, sărbătorim Ziua Internațională a Prieteniei, acea legătură cu totul specială care se stabilește între suflete și minți și în fața căreia puțini rămânem insensibili. Ființe sociale, cu o nevoie acută de comunicare și în special de comuniune, oamenii percep prietenia ca pe un dar special.

Nu e puțin lucru să descoperi că ai infinite afinități cu persoane străine, însă atât de apropiate prin modul de a simți sau gândi. Pe 30 iulie celebrăm prieteniile mai noi și mai ales pe cele vechi, pentru că, așa cum spune un proverb francez, „un prieten bun este ca vinul. Cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun”. Iar Irvin Yalom gândește în același spirit atunci când afirmă răspicat că „alți prieteni vechi nu poți să-ți faci”. Să-i prețuim așadar! Vă propunem astăzi să ne petrecem Ziua Prieteniei cu gândul la cei dragi și alături de 7 scriitori celebri, care sperăm să vă inspire prin cuvintele lor.

Una dintre cele mai frumoase meditații pe tema prieteniei o găsim la Aristotel, în „Etica nicomahică. Prietenia este considerată de gânditorul grec una dintre cele mai înalte virtuți ale omului și o condiție indispensabilă a atingerii fericirii. „Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri” spunea filozoful, care era de părere că esența acestui sentiment este legătura care se stabilește între persoane cu aceleași principii de viață. Aristotel distinge mai multe tipuri de prietenie: cea în relație cu Binele, treapta cea mai înaltă, cea bazată pe plăcere și cea circumscrisă unor interese comune. Socrate tranșează însă foarte clar aceste aspecte: „Sufletele mici le cucereşti cu daruri, iar pe cele virtuoase, numai cu dovezi de prietenie”.

Autorul celebrei lucrări „Așa grăit-a Zarathustra”, filozoful existențialist german Friedrich Nietzsche a reflectat și el la tema prieteniei, pe care o consideră, la fel ca filozofii antici, o condiție a fericirii – și nu în ultimul rând, a celei conjugale. „Nu lipsa dragostei, ci lipsa prieteniei este ceea ce face o căsnicie nefericită” sublinia filozoful.

Filozofi sau scriitori au încercat să surprindă esența sentimentului de prietenie, care implică dragoste, dar nu doar atât. Mai aproape de zilele noastre, scriitoarea de origine chiliană Isabel Allende ne spune că „adevărata prietenie rezistă timpului, distanței şi tăcerii”. Autoarea romanelor „Casa spiritelor” și „Dincolo de iarnă”, silită să-și părăsească țara natală din cauza situației politice și a amenințărilor cu moartea pe care le-a primit, știe ca nimeni alta ce înseamnă să-ți lași prietenii în urmă. Dar nu numai în astfel de condiții dramatice putem testa prieteniile. Cu siguranță sunt mulți aceia care au constatat, după o despărțire mai îndelungată de un prieten, că în momentul revederii lucrurile au rămas neschimbate, ca și când între cele două persoane nu s-ar fi interpus nici timpul, nici distanța, nici tăcerea.

Ce poate face o legătură între doi oameni atât de puternică? Afinitățile – ne sugerează autorul „Cronicilor din Narnia S. Lewis. „Prietenia se naște în momentul când o persoană îi spune alteia: Cum? Și tu? Credeam că eu sunt singurul!” Prietenia este antonimul singurătății. Nimeni nu este sigur atât timp cât undeva, mai aproape sau mai departe, există o persoană cu care poate stabili o comunicare la nivelurile cele mai profunde. Prietenia ne poate conferi adesea sentimentul că, prin intermediul celuilalt, ne-am regăsit pe noi înșine.

Despre valoarea „terapeutică” a prieteniei ne vorbește una dintre cele mai complexe autoare britanice ale secolului trecut, Virginia Woolf. Autoarea romanelor „Spre far” și „Doamna Dalloway” își afirmă cu fermitate opinia referitor la acest subiect când spune că „unii oameni merg la preot, alții se îndreaptă către poezie. Eu mă întâlnesc cu prietenii”. Proverbul românesc „prietenul la nevoie se cunoaște” ne vorbește despre același lucru. Prietenia nu se testează în momentele fericite ale vieții, cât mai ales în cele dificile. Dacă avem nevoie să ne simțim înțeleși, nimeni nu poate face lucrul acesta mai bine decât un prieten.

Autorul romanelor „Un veac de singurătate” și „Dragostea în vremea holerei”, Gabriel Garcia Marquez aduce și el un elogiu prieteniei, surprinzând totodată foarte exact esența ei. „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima” spune autorul columbian. Prietenia adevărată, sugerează Marquez, are o putere transformatoare. Dialogul dintre prieteni implică nivelurile profunde ale ființei, iar în urma acestuia ne simțim înțeleși, îmbogățiți și nu în ultimul rând compleți.

Un scriitor cu un adevărat cult pentru prietenie a fost Nichita Stănescu. Autorul „Necuvintelor” și a celor „11 elegii” avea în permanență casa deschisă pentru toți cei care îi căutau prietenia, pe care poetul o și dăruia, cu o extraordinară generozitate. „A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger” obișnuia să spună Nichita, licența poetică nefăcând altceva decât să accentueze valoarea pe care o acorda acestui sentiment. Poetul așază prietenia sub atingerea harului. În compania prietenilor, a celor de-un gând și sentiment cu noi, trăim momente de grație – suntem ocrotiți, iubiți, poate și certați din când în când, dar întotdeauna înțeleși. Or, nu este tocmai aceasta treaba unui înger?

De Ziua prieteniei spunem și noi La mulți ani tuturor prietenilor Cartea de la ora 5! Sperăm ca și voi, la fel ca autorii de mai sus, să credeți încă în prietenie.