Obișnuim să spunem azi povești celor mici pentru a le dezvolta imaginația, dar și pentru că reprezintă una dintre formele de literatură ce le prezervă inocența. Ne place ideea că le putem insufla valori pozitive prin intermediul unor basme pline de tâlc, dar lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. În varianta lor originală, multe basme erau diferite de istorisirile nevinovate pe care le cunoaștem azi! Tâlcul și morala rămâneau, dar modul în care acestea erau insuflate cititorilor era departe de a fi cuminte și pur. Sângeroase și înfricoșătoare, poveștile de odinioară ar fi speriat un copil al zilelor noastre. Descoperă în rândurile de mai jos câteva dintre aceste exemple: basme cu final original întunecat.

Departe de povești: cinci basme cu final original întunecatCenușăreasa” e dovada vie că bunătatea te va duce departe și că rezistența în fața abuzurilor de tot felul subliniază tăria caracterului. Eroina din povești ne-a demonstrat că fetele cu sânge comun se pot căsători cu un prinț și le are drept reprezentante moderne pe Kate Middleton și Meghan Markle. Cu toate acestea, versiunea originală a basmului nu se suprapunea perfect fanteziei roz de azi. Într-o variantă mai întunecată a Fraților Grimm, cele două surori vitrege erau pedepsite destul de violent pentru atitudinea față de frumoasa viitoare prințesă. Astfel, atunci când prințul merge să o caute pe aleasa inimii lui cu condurul de cristal drept unică dovadă, răutăcioasele personaje decid să își taie degetele și călcâiul pentru a-și putea potrivi pantoful în picior. Iar ororile nu se opresc aici: gestul e dezvăluit de păsări, care simt sângele ce curge din rănile fetelor, într-o variantă zburătoarele ajungând chiar să ciugulească ochii surorilor ce vor trăi de atunci încolo ca niște cerșetoare oarbe. Mai mult, într-o formă și mai veche a basmului, populară, se pare că însăși Cenușăreasa nu era chiar atât de inocentă, aceasta ucigându-și mama vitregă sau chiar pe cea reală, pentru ca tatăl său să se recăsătorească. Aproape că ni se face frică!

Departe de povești: cinci basme cu final original întunecat

E drept că „Albă ca Zăpada” mai păstrează chiar și în forma acceptată de Disney câteva elemente întunecate, așa cum este moartea prințesei și trezirea ei grație sărutului prințului. Sunt câteva guri rele care vorbesc chiar despre tendința spre necrofilie a salvatorului, semnificații ce rămân ascunse tinerilor cititori ai basmului. Cum originea poveștii este germană, un popor recunoscut pentru afecțiunea față de fantezii mai degrabă întunecate, nu e de mirare că prima variantă culeasă de Frații Grimm e extrem de sângeroasă: Regina cea rea îi cere vânătorului să îi aducă plămânii și ficatul Albei ca Zăpada, pe care are de gând să le servească la cină în acea seară. Iar basmele și mai vechi sunt chiar mai întunecate de atât; cum Regina mai încearcă să o ucidă pe prințesă și la final, este pedepsită de protagoniști să încalțe la nuntă o pereche de pantofi din fier încins și să danseze până ce moare. Există, bineînțeles, și variante cu conținut „interzis sub 16 ani”, în care piticii au o relație deloc nevinovată cu Albă ca Zăpada, pe care o transformă în „sclava lor sexuală”. Sinceri să fim, nu ne-ar plăcea deloc să citim așa ceva!

Departe de povești: cinci basme cu final original întunecatÎn aceeași direcție virează și povestea „Frumoasa din pădurea adormită”, ce ia loc cu onoare pe lista de basme cu final întunecat. În originalul ce poartă semnătura lui Giambattista Basile, Prințesa adoarme ca urmare a unei profeții, nu a unui blestem, dar nu acesta e punctul nevralgic. În loc să o trezească cu un sărut, Regele (și nu Prințul) profită de frumusețea fetei, violând-o. Protagonista continuă să doarmă și după ce dă naștere gemenilor, fiind trezită de către unul dintre bebeluși. Și necazurile nu se opresc aici: Regele e deja căsătorit, iar odată ce își duce copiii și noua iubită acasă, se lovește de furia reginei ce încearcă să îl convingă să își mănânce urmașii. Din fericire (sau nu?), monarhul e „generos”, își ucide prima soție și alege să rămână alături de Prințesa noastră, care trăiește fericită până la adânci bătrâneți alături de nimeni altul decât violatorul ei. Iată o poveste pe care nu te-ar lăsa inima să o spui copiilor!

Departe de povești: cinci basme cu final original întunecat

Promitem că nu vom mai încerca să îți degradăm poveștile iubite ale copilăriei cu aluzii obscene. În ceea ce privește finalul original al „Micuței Sirene”, acesta e doar incredibil de trist. Varianta ce îi aparține lui Hans Christian Andersen nu se încheie cu o nuntă, așa cum ne-a convins Disney. În realitate, Sirena își vinde vocea pentru o pereche de picioare care îi cauzează chinuri la fiecare pas. Prințul nu își recunoaște salvatoarea, ci se căsătorește cu o altă fată. Mai mult, târgul făcut de protagonistă cu vrăjitoarea includea și sentința de moarte, în cazul în care aceasta nu ar fi reușit să îl determine pe erou să se căsătorească cu ea. Sirena mai primește o „șansă”: dacă își va ucide iubitul, va putea să revină la statutul de viețuitoare marină. Din prea multă dragoste, ea preferă să se sinucidă și să îi ofere iubitului fericirea, apoi se transformă în spuma albă a apelor. Intuind valoarea pozitivă pe care o are sacrificiul ei, Andersen a modificat puțin varianta populară și a decis să îi ofere salvarea Micuței Sirene, aceasta devenind după moarte o „fiică a aerului” și fiind acceptată în Rai grație gestului ei nobil. Deși extrem de tristă, măcar această poveste servește o lecție de viață frumoasă despre puterea iubirii!

Departe de povești: cinci basme cu final original întunecatUn lucru e clar: basmele originale aveau un singur scop, acela de a oferi lecții moralizatoare, nu de a plăcea sau de a stimula imaginația și hrăni inocența. Aceluiași obiectiv i se supune și „Scufița roșie”. În varianta franceză culeasă de Charles Perrault Scufița e o tânără indusă în eroare de lup în legătură cu drumul către casa bunicii și care sfârșește…mâncată. Nu e nicio bunică, niciun vânător salvator, doar morala, aceea de a nu vorbi cu străinii. Însă alte versiuni ale poveștii sunt și mai întunecate; una are valori anti-materialiste, prezentând o eroină pragmatică ce decide să îl lase pe lup să îi ucidă bunica pentru a fi stăpână peste proprietatea acesteia, în timp ce o alta subliniază chiar bestialitatea, aducând-o pe Scufița Roșie în postura de a se salva de la moarte folosindu-se de farmecele propriului trup și consumând „dragostea” cu lupul în patul în care a murit bunica ei. Ne e teamă deja că nu vom mai putea privi basmele cu aceiași ochi.

Tu ce părere ai despre aceste basme cu final original întunecat? Ai și alte exemple în acest sens? Ești de acord cu decizia Disney de a îmbunătăți variantele inițiale pentru a le face mai potrivite inocenței publicului tânăr, hotărând să pună mai mult accent pe valorile pozitive, nu pe cele moralizatoare?