„Există o fisură în orice, aşa pătrunde lumina”: este unul dintre cele mai frumoase citate ale unui Leonard Cohen, care cuprinde cum nu se poate mai bine filosofia sa îmbibată de melancolie, speranţă, dragoste, pierdere şi de sentimentul marcant al propriei mortalităţi. Autor al unor melodii pline de un calm măreţ, care îţi relevă o lume de un farmec subtil, cu câteva atingeri ale divinului, Leonard Cohen ne-a îngânat cu vocea sa gravă, de bariton, „Suzanne”, „Dance Me to the End of Love”, „So long, Marianne”şi „Hallelujah”. Noi vom vorbi însă azi despre cărţile lui Leonard Cohen, un scriitor prea puţin apreciat.

La puţin timp după ce lumea întreagă a fost şocată să afle că Bob Dylan a fost omagiat pentru talentul său cu premiul Nobel pentru literatură, ne-a luat prin surprindere vestea morţii lui Leonard Cohen, survenită luni, 7 noiembrie, la vârsta de 82 de ani. Speculaţiile că genialul artist canadian ar fi meritat premiul Nobel mai mult decât Dylan nu au întârziat să apară, dar noi ne vom limita azi la a face lumină asupra carierei literare adesea ignorate a marelui Leonard Cohen.

Cântăreţul, compozitorul, poetul şi romancierul Leonard Cohen s-a născut la Montreal pe 21 septembrie 1934, într-o familie bine cotată de evrei. Tatăl său a încetat din viaţă pe când Leonard era în vârstă de 9 ani, ceea ce nu i-a afectat prea tare copilăria „mesianică”, marcată de învăţămintele iudaice ale mamei sale, fiica unui rabin. Spiritualitatea, înţelegerea profundă a vieţii şi a morţii şi aplecarea spre credinţa iudaică au fost transpuse mai târziu atât în opera literară, dar şi în muzica sa, având de asemenea legătură şi cu interesul  manifestat pentru budism în anii ’90.

Începuturile literare ale lui Leonard Cohen au stat sub semnul pasiunii sale pentru poezie şi sub influenţa operelor lui  Federico García Lorca, Henry Miller, William Butler Yeats şi Irving Layton (ultimul i-a fost şi profesor). Studiind engleza la Universitatea canadiană McGill, Cohen a început să cocheteze cu cuvântul scris, iar primele sale poezii au fost publicate în revistele locale. În 1956, vede lumina tiparului cel dintâi volum de poezii, „Let Us Compare Mythologies”, care conţinea versuri concepute preponderent în anii adolescenţei, ce conturau însă marile teme dominante în universul poetic al lui Cohen: dragostea, puterea, religia şi moartea.

Artistul a început să cunoască primele frânturi de succes în cariera sa literară odată cu publicarea celui de-al doilea volum de poezii, “The Spice-Box of Earth” (1961), una dintre puţinele cărţi ale lui Leonard Cohen care au asociat aprecierea elitelor cu popularitatea de masă, determinându-l pe criticul Robert Weaver să îl numească cel mai bun poet tânăr al Canadei.

Cu o reputaţie de poet în construcţie şi un cec destul de generos în buzunar, Cohen şi-a lut în serios vocaţia de artist şi a părăsit Canada pentru a merge să locuiască într-o casă cumpărată pe insula grecească Hydra. Atrage din nou atenţia cu un volum de poezii contestat prin umbra pe care o arunca titlul său, „Flowers for Hitler”, dar urmează acum perioada singulară în care Cohen schimbă hainele de poet cu cele de romancier. În 1963 publică primul său roman, „The Favourite Game”, un bildungsroman centrat pe experienţa de auto-descoperire a unui scriitor, prin intermediul operelor sale. Sună inocent? Nici pe departe, cartea lui Leonard Cohen fiind iniţial respinsă de editura sa, McClelland & Stewart, din cauza conţinutul sexual explicit şi a tentei autobiografice, considerată periculoasă de editori.

În 1966 vede lumina tiparului al doilea şi ultimul său roman, „Beautiful Losers” (“Frumoşii învinşi”). De data aceasta, controversele au fost şi mai puternice şi opera sa complexă, aflată la graniţa dintre substrat politic şi fantezie religioasă cu tente sexuale, a devenit o parte integrantă, apreciată a postmodernismului canadian abia după ce Cohen a renunţat la scris. În anii imediat următori publicării, „Beautiful Losers” a fost însă întâmpinată cu reticenţă, povestea triunghiului amoros din Canada contemporană, obsedat de o sfântă indiano-catolică din secolul al XVII-lea, plină de simbolism, îmbibată cu aluzii puternice şi o imaginaţie fecundă, fiind criticată din cauza exceselor sale sexuale. Experienţa a fost una traumatizantă şi pentru Cohen, care a scris romanul în Canada şi Grecia, consumând amfetamină pentru a-şi stimula creativitatea, pradă unui proces dureros şi totuşi eliberator de creaţie.

Şi totuşi cărţile sale, deşi apreciate, nu i-au plătit facturile, aşa că Leonard Cohen a trebuit să se reinventeze la vârsta de 32 de ani, atunci când poetul şi romancierul s-au metamorfozat în compozitor şi mai apoi interpret. Nu era doar o mişcare cimentată pe nevoia de câştig, ci o altă expresie a geniului său, având vocaţiile renascentiste de artist complet. Cohen pornea acum pe un alt drum, al muzicii, dar a continuat să încânte nu numai cu vocea sa profundă, dar şi cu talentul literar. Îşi continuă aventura de scriitor numai cu volume de poezii de acum încolo, renunţând pentru totdeauna la romane. Abia în 1978 publică „Death of a Lady’s Man”, reiterând titlul unui album muzical celebru, pe care îl lansase cu un an înainte.

Influenţa budismului, a unui stil de viaţă zen devine din ce în ce mai puternică (Cohen a trăit într-o mănăstire pe parcursul anilor 90 şi a fost investit ca preot budist), fiind reflectată în versurile din următorul său volum de poezii, „Book of Mercy” (1984). „Rugăciunile” sale poetice, cum au fost numite de Cohen, i-au adus mai multă apreciere decât călătoriile literare încărcate de sexualitate, artistul câştigând premiul pentru poezie decernat de Canadian Authors Association. Literatura se amestecă cu muzica în 1993, atunci când Cohen publică „Stranger Music: Selected Poems and Songs”, urmând ca în 2006 să revină cu „The Book of Longing”, un volum încărcat de nostalgie, dedicat profesorului, mentorului şi prietenului său, poetul Irving Layton. În 2011, activitatea literară a lui Cohen este în sfârşit recompensată cu premiul Prince of Asturias Award în literatură (omagiu cunoscut azi sub numele de Princess of Asturias Award), oferit în Spania. A fost cea mai înaltă distincţie primită de scriitorul Leonard Cohen, deşi nu a reprezentat sfârşitul carierei sale literare.

Poeziile sale au fost publicate după această dată online sau adunate în „The Lyrics of Leonard Cohen” (2006) şi „Poems and Song” (2011). Cohen a continuat să scrie, să cânte şi să meargă în turnee în mod activ, până la moartea sa, în parte şi din cauza prejudiciului financiar pe care i l-a adus fosta sa iubită şi manager, Kelley Lynch, condamnată pentru fraudă şi obligată să îi plătească 9 milioane de dolari, pe care artistul nu le-a mai obţinut însă niciodată.

Cu versuri simple, dar pline de un înţeles profund, abordând teme universale ale umanităţii precum iubirea, moartea, sexualitatea, religia sau războiul, cărţile lui Leonard Cohen nu au fost la fel de apreciate precum cântecele sale. Imaginea melancolică a artistului, cu fedora purtată caracteristic şi aerul nobil ne va rămâne imprimată pe retină, aşa cum cuvintele sale scrise sau înşirate pe un fond melodic vor mângâia mereu sufletul şi auzul fanilor săi.

Vă număraţi printre fanii lui Leonard Cohen? Aţi cunoscut activitatea scriitorului la fel de bine precum pe cea a muzicianului?