Identitatea reală a Elenei Ferrante, autoarea Tetralogiei napolitate și a „Zilelor abandonului” a preocupat intens jurnaliști și oameni de litere. Pentru a afla cine se ascunde în spatele acestui pseudonim au fost declanșate cercetări aproape detectivistice, folosindu-se aparaturi speciale. Mulți scriitori italieni au avut de înfruntat suspiciunea că sunt de fapt Elena Ferrante, însă nicio familie nu a fost atât de încercată precum cea a lui Domenico Starnone, autorul romanului „Noduri”.

În urmă cu trei ani, în ziarele din toată lumea erau publicate „bombe de presă”: „Anita Raja este Elena Ferrante!” Traducătoare și scriitoare, Anita Raja, născută la Napoli, este soția lui Domenico Starnone. Cum zvonurile au fost infirmate, i-a venit rândul lui Domenico Starnone să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Câștigător al premiului Strega, echivalentul italian al Premiului Booker, scriitorul n-ar avea motive să-și ascundă identitatea. Cu toate acestea, romanele sale au fost supuse analizei cercetătorilor. Profesori de la Universitatea „La Sapienza” din Roma au folosit un software creat de matematicienii de la această instituție pentru a compara romanele lui Ferrante cu cele ale lui Starnone. Verdict: scriitorul italian este Elena Ferrante.

O altă cercetare a fost realizată de specialiști în statistică și lingvistică de la Universitățile din Trieste și Padova. Au fost analizate romanele mai multor scriitori italieni. Rezultatul cercetărilor: romanele Elenei Ferrante au cele mai multe similarități ca stil cu cele ale lui Domenico Starnone.

Scriitorul italian a fost mai întâi profesor, apoi scriitor și scenarist, autor a douăzeci de romane, dintre care unele au fost ecranizate. Întrebat dacă el este Elena Ferrante, Starnone nu a răspuns multă vreme. Tăcerea a fost interpretată ca o afirmație. Jurnaliștii nu s-au lăsat, ci l-au hăituit de parcă ar fi comis o crimă. În cele din urmă, Starnone a ripostat: „Nu sunt Elena Ferrante! Puneți-vă în pielea mea: îmi vine ideea unui roman și pentru că lumea crede că sunt Ferrante renunț?” Aluzia este la romanul „Noduri”, care dezvoltă (printre altele) și ideea abandonului unei soții pentru o femeie mai tânără, ca în „Zilele abandonului”. „Doamna Ferrante n-a fost singura care a scris despre femei abandonate. Astfel, de ce n-am vorbi despre asemănarea dintre romanul lui Starnone și Anna Karenina a lui Tolstoi!” a mai replicat iritat Starnone.

Noi am citit romanele Elenei Ferrante și „Noduri” de Domenico Starnone și i-am apreciat pe amândoi. Ni se pare un consum inutil de energie și straniu să analizăm romane cu softuri matematice. Sunt cărți care ne-au făcut plăcere și ne-a fost suficient. Fie că e vorba despre Domenico Starnone, Anita Raja sau orice alt scriitor italian, dacă nu vor să dezvăluie misterul, treaba lor. Noi, ca cititori, dăm verdictul la finalul romanului: o carte care merită sau nu citită.

Voi ce părere aveți despre aceste controverse?