De această dată, detectivismul lui Stelian Ţurlea se opreşte asupra ingratei, dramaticei şi adeseori fatalei misiuni a poliţiştilor sub acoperire, pe care o cuplează cu  traficul de droguri, corupţia şi traficul de influenţă. Dincolo de ritmul bine controlat al naraţiunii şi de substanţa etică bine drapată în dialoguri mucalit-argotice, ne delectăm cu o pereche de investigatori aparent antinomici (un cincantenar sobru, dezabuzat, dar nu resemnat, şi un tânăr „jargonaut” de 25, haios cât cuprinde), dar a căror complementaritate se vădeşte ideală. Asta cel puţin deocamdată, fiindcă finalul indică în subtext un „va urma”.